Intrarea lui Isus în Ierusalim a fost marcată de bucuria oamenilor. Ei se bucurau cu toate că nădejdea lor era de altă natură. Ei credeau că Împărăția lui Isus are să se arate îndată.
Ar fi preferat mâncare mai bună și un trai mai plăcut dar Dumnezeu nu a venit pentru ca oamenii să se îndrăgostească de lume ci ca să le scape sufletul. Fiecare om care a vrut, i-a dat lui Isus ce a putut, haine, altul I-a pus la dispoziție o cameră, unul un măgăruș, alții laude, flori așternute pe drum. Erau oameni care au jertfit de la ei, alții care au jertfit de la pomii altora.
Trebuie să ne gândim bine ce Îi dăm lui Hristos. S-ar putea să fie unii setați doar să primească de la El fără să aibă în gând să dovedească credința cu fapte.
Totuși, în drumul de la Muntele Măslinilor pe lângă mormintele profeților Hagai și Maleahi, Hristos s-a oprit și a plâns. Sufletele celor pierduți în bucuria lor erau multe. Dacă pentru tine, Hristos e doar un făcător de bine, un prooroc sau orice altceva nu și Dumnezeu, trăiești doar o religie, iar Dumnezeu e sătul de religii, El îți vrea credința autentică.
Când a ajuns la Templu, a găsit exact ce nu trebuia să fie. Templul n-avea nicio urmă de Dumnezeu în El. Era ca o piață de schimb valutar. Cam așa e și inima fără Dumnezeu. Locuiesc în ea o grămadă de pasiuni deșarte presărate cu păcat.
Dar, când Isus întră într-o inimă, aduce cu Sine bucurie. În casa ta, în biserica ta, în viața ta, se vede fericirea iertării lui Hristos.
Poate nu găsești mai nimic să te facă fericit azi. Dă-I inima lui Isus. Când intră El în ea, bucuria nu va mai fi o trăire aievea.
Astăzi, Intrarea Domnului în Ierusalim e sărbătoarea celor care au înțeles că Isus se pregătea să ne mântuiască…
