Când Isus a fost răstignit pe cruce, o grămadă de oameni asistau. Parcă erau adunați toți reprezentanții societății. Toată lumea privea. Îngerii priveau, diavolul privea iar Luca ne spune că norodul privea și el.
Norodul privea de pe margine, cum cei mai mulți oameni se uită la noi de pe margine și azi. Unii apreciază că mergem la biserică, văd că ne îmbrăcăm frumos, știu că ne adunăm să cântăm, să-L binecuvântăm pe Dumnezeu dar se limitează la a ști fără să facă nimic altceva. Ba știu și când avem voie să facem ceva sau nu, arbitrează bine. Doar că Dumnezeu are nevoie de oameni implicați nu de arbitrii.
O altă categorie de oameni care era acolo, erau fruntașii. Ei erau implicați direct. Își băteau joc de El. Au fost oameni care cunoșteau Biblia, proorociile, erau mereu la biserică și care totuși nu L-au cunoscut și au avut ochii închiși. Și azi sunt oameni care au crescut cu Biblia dar nu-L au pe Isus în inimă. Ei merg la biserică, ascultă predici, au o religiozitate aparte dar nu au credința mântuitoare.
Tot acolo pe deal erau și reprezentanții neamurilor. Ostașii romani n-aveau treabă cu ce voiau fruntașii. Ei erau contrariați de faptul că Isus S-a făcut pe Sine Rege și romanii nu știau alt rege decât Cezarul. Motiv pentru care Îl batjocoreau și ei și probabil îi batjocoreau și pe iudei în același timp.
Tot cu Isus, răstigniți, mai erau și tâlharii, o categorie de oameni indezirabili, ucigași, violatori, hoți. În evanghelia după Marcu, Cuvântul ne spune că la început, ambii îl batjocoreau pe Domnul. Apoi, când și-a dat seama că viața i se scurge, unul din ei a recunoscut că e vinovat și L-a rugat pe Isus să aibă milă de el. Tâlharul reprezintă omul care în fața altora nu are nicio șansă la mântuire dar nu și în fața lui Dumnezeu.
E interesant că Dumnezeu a mântuit în ultima clipă pe cel mai de jos. Fiecare om are o șansă. Nu dați cu piciorul lui Isus. S-ar putea ca zi să fie ultimul tren…
Sa ne ajute Domnul Dumnezeu sa fim langa Domnul Isus, indiferent de circumstante