Iosif Țon
Iosif Ţon s-a născut la 30 septembrie 1934, în localitatea Gârboviţa, jud. Alba. A urmat studiile la Facultatea de limbă şi literatură română din Cluj (1951-1955) şi Seminarul Baptist din Bucureşti (1955-1957). După studii a lucrat ca profesor de limba şi literatura română în Cluj (1958-1968)[1]. În 1959 s-a căsătorit cu Elisabeta şi au împreună o fiică, Dorotea. În perioada 1969-1972 studiază teologia la Oxford. Între 1973-1974 a fost profesor la Seminarul Baptist din Bucureşti, apoi pastor la Biserica Baptistă din Ploieşti (până în 1977).
În timpul pastoratului la Ploieşti a scris două lucrări care i-au adus represaliile Securităţii, Cine îşi va pierde viaţa şi Locul creştinului în socialism (cunoscută ca Manifestul Creştin). Ambele arătau abuzurile din partea statului împotriva bisericilor şi credincioşilor evanghelici. Acestea au fost scrise în anul 1973, respectiv 1974, publicate în 1975 în străinătate şi au circulat clandestin în România. Se considera că Ţon încearcă să creeze „o mişcare disidentă în cadrul Cultului Baptist.”
În 1977, după ce s-a dat publicităţii scrisoarea privind drepturile omului a fost arestat şi anchetat alături de ceilalţi semnatari. În cadrul unei Note din 30 ianuarie 1978 întocmită de către Ion Roşianu, preşedintele Departamentului Cultelor, în legătură cu „scrisoarea pastorului Petru Popovici din S.U.A., adresată Secretarului General al O.N.U. Kurt Waldheim”, pastorul Iosif Țon este prezentat astfel:
„Țon Iosif, fost pastor baptist, a dezidat în 1969, rămânând în străinătate cu ocazia unei călătorii făcute pe linie de O.N.T. în Austria. În 1973 s-a înapoiat în ţară, după ce a urmat un curs la Colegiul Oxford din Anglia. După revenirea în ţară, a declanşat o acţiune cu caracter denigrator la adresa conducerii legale a cultului baptist şi a libertăţilor religioase din România, instigând la nesupunere faţă de organul de conducere a cultului şi faţă de autorităţile statului. În acest scop a elaborat unele lucrări pe care le-a multiplicat difuzându-le în ţară şi în străinătate. De asemenea, a acordat unor persoane din străinătate interviuri imprimate pe bandă magnetică, calomniind regimul nostru şi viaţa religioasă din ţară. Pentru faptele sale a fost cercetat de organele de stat competente. Comitetul Uniunii cultului baptist a hotărât să-i retragă funcţia de păstor în primăvara anului 1977. Țon Iosif continuă să desfășoare o intensă activitate de instigare, frecventând diferite biserici baptiste.”
După 1977 a fost pastor la Biserica Baptistă Nr. 2 din Oradea, până în 1981 când va emigra în Statele Unite, stabilind-se la Wheaton, IL. În 1982 devine preşedintele Societăţii Misionare Române (Romanian Missionary Society), unde traduce cărţi de teologie, imprimă şi le introduce în România, pe ascuns. De asemenea predică la Radio Europa Liberă. Revenind în ţară în 1990, înfiinţează Institutul Biblic din Oradea (azi Universitatea Emanuel) şi Editura Cartea Creştină. A revenit pastor al Bisericii Baptiste Nr. 2 Oradea (Biserica Emanuel). Tot atunci a iniţiat şi a fost unul din fondatorii Alianţei Evanghelice din România.
În 1996 îşi susţine teza de doctorat în teologie, cu titlul „Suferinţă, martiraj şi răsplătire în cer” la Facultatea Evanghelică din Heverlee, Belgia. În acelaşi an demisionează din funcţia de pastor al Bisericii Emanuel şi se dedică cursurilor de viaţă spirituală în diferite biserici din ţară.
Este stabilit împreună cu familia la Portland, OR, SUA. Vizitează anual România pentru cursuri de viaţă spirituală şi predici în diverse biserici.