Mântuitorul a venit pe pământ să aducă iertarea păcatelor, vindecarea bolilor și învierea morților. Evangheliile vorbesc despre mai mulți oameni care au murit, însă amintesc și despre trei persoane care au înviat.
I. Privind la morțile relatate în Evanghelie desprindem câteva adevăruri:
1. TOȚI OAMENII MOR. Mai devreme sau mai târziu, dintr-un motiv sau din altul toți oamenii mor. Moartea este la fel de normală ca nașterea, însă scopul și urmările sunt foarte diferite.
2. ÎNTOTDEAUNA CINEVA PLÂNGE. Moartea este un timp de jale, de despărțire, de lacrimi.
II. Privind cele trei învieri prezentate în evanghelii desprindem câteva adevăruri:
Prezența și implicarea Mântuitorului în învierea celor trei tineri sugerează, pe de-o parte, faptul că Domnul participă la suferința oamenilor, însă pe de cealaltă parte sugerează faptul că El are deplină putere asupra morții.
1. FIICA LUI IAIR. Domnul Isus le-a spus: ,,Nu plângeți” (Luca 8:52). Prin această atitudine Domnul ne învață că este datoria noastră să facem tot ce putem pentru a alina suferința celor care se confruntă cu durerea despărțirii.
2. FIUL VĂDUVEI DIN NAIN. Cristos îi spune mamei îndurate: ,,Nu plânge” (Luca 7:13). Prin această atitudine Domnul ne învață că întotdeauna mortul a fost important pentru cineva.
3. LAZĂR DIN BETANIA. Ioan menționează: ,,Isus plângea” (Ioan 11:35).
Prin această atitudine Mântuitorul sugerează faptul că nu este nepotrivit să plângi pentru cineva drag când pleacă în veșnicie. Mântuitorul nu a fost necredincios, nici dezechilibrat emoțional; a fost doar un prieten îndurerat care Și-a manifestat durerea despărțirii plângând. Plânsul este felul în care oamenii își manifestă sentimentele extreme, în mod deosebit durerea, neputința și disperarea. Plânsul este o capacitate biologică așezată de Creator în om, pentru a descătușa presiunea emoțională care este prea mare în sufletul lui. Omul pe care l-a înviat Mântuitorul este descris de Ioan ca fiind ,,un oarecare Lazăr din Betania a murit” (Ioan 11:1). Omul pe care l-a restaurant Dumnezeu este descries ca fiind ,,Ilie Tișbitul, unul dintre locuitorii Galaadului” (1 Împ. 17:1). Cristos are putere să poruncească viilor și mortilor: a) Domnul le spune celor care erau cu el la mormântul lui Lazăr: ,,Dați piatra la o parte.” b) Domnul îi spune lui Lazăr care era mort de patru zile: ,,Lazăre, vino afară.”
III. Soluția lui Dumnezeu pentru moarte este învierea.
Pentru iertarea păcatului omenesc Cristos a trebuit sa moară. Pentru mântuirea omului păcătos Cristos a trebuit să învieze. Cei trei tineri despre care Evanghelia ne spune că au înviat, de fapt, au revenit la aceeași viață, și peste câțiva ani au murit ca toți ceilalți oameni. Învierea lui Cristos nu este o revenire la viață, ci este începutul unei vieți noi, a unei vieți veșnice. Mai glorioasă decât învierea cuiva pentru prelungirea vieții cu câțiva ani este învierea morților la revenirea lui Cristos pe norii cerului.
Soluția lui Dumnezeu pentru păcat va fi învierea, doar atunci când soluția omului pentru păcat va fi pocăința și sfințirea. Învierea celor care au adormit în Domnul va fi înfrângerea diavolului. Moartea care este puterea diavolului va fi înfrântă. Păcatul care este puterea morții va fi înfrânt. Legea care este puterea păcatului va fi împlinită. Firea pământească care este puterea Legii va fi răstignită. Pofta care este puterea firii pământești trebuie să fie anihilată pentru totdeauna.
