Am deschis ochii într-o dimineață și am observat că nu mai era acolo. Toată fericirea pe care o strânsesem în mine dispăruse. În ochi nu erau decât lacrimi și în inimă se întrevedeau doar cioburi. Am privit în sus și l-am întrebat pe Dumnezeu: Doamne, unde ești acum? Nici un răspuns, doar o tăcere apăsătoare.
În jur nu se vedea nimeni, nimic. Eram în singurătate. Și aș fi întins o mână să prind ceva în ea, să ajung cumva la un licăr de speranță, dar nu vedeam decât întuneric. Și am pornit la drum, cu o bucată de inimă zdrențuită și cu sufletul dezbrăcat. Am întins mâna și am cerut ajutor. M-am dus la oameni. Le-am spus: hei, sunt aici și mă doare. Și aș fi vrut o îmbrățișare, o vorbă bună, o privire înțelegătoare dar nu le-am primit.
Lor nu le păsa. Pe ei nu îi interesa. Unii împingeau cuțitul mai tare. Alții erau ironici. Alții zâmbeau.
Am deschis ochii într-o dimineață și nu am putut să văd nimic. Nici un drum pe care să merg. Nici un vis după care să alerg. Nici un motiv pentru care să mă dau jos din pat și să îi dau zilei o șansă. Dar m-am ridicat. M-am forțat să trag aer în piept, să deschid ochii larg, să caut lumina. M-am forțat să zâmbesc, să caut puterea de a merge mai departe. M-am forțat să îmi spun că mâine va fi mai bine, deși știam că nu va fi.
Am privit în sus și am întrebat: Doamne, unde ești acum? Nu am primit răspuns.
În jur nu se vedea nimic. Muzica încetase să se mai audă iar zorile nu mai soseau. Și aș fi întins o mână să ating ceva cu ea. Să prind o bucată de fericire sau măcar o iluzie a extistenței ei, dar nu dădeam peste nimic. Și am pornit la drum, obosită și fără speranță. Și m-am dus la oamenii din jurul meu și le-am spus: hei, sunt aici și mă doare. Ei nu m-au băgat în seamă. Ei nu mă înțelegeau pentru că ei nu erau în locul meu, nu simțeau ce simțeam eu.
Am deschis ochii într-o dimineață și l-am văzut pe Dumnezeu stând lângă mine.
Ce faci aici? l-am întrebat.
Așteptam să te trezești.
De ce?
Ca să îți spun că sunt aici. Întotdeauna. În fiecare secundă din viața ta, sunt aici, lângă tine.
M-am uitat îndoielnică la El și am spus: dar nu te vad decât foarte foarte rar.
Nu mă vezi pentru că nu privești mereu prin credință, dar Eu sunt aici și voi fi aici, întotdeauna.
