Ascultarea de Dumnezeu aduce întotdeauna binecuvântări deosebite asupra noastră. Ne face să experimentăm lucruri minunate în viața noastră. În Luca 5, Hristos îi învață pe ucenici să prindă pește cum n-au mai prins, metodă folosită mai târziu să evanghelizeze oamenii.
Ascultarea adevărată de Dumnezeu este progresivă. Le-a zis Isus să depărteze barca doar puțin, la început, după care încetul cu încetul mai mult până au ajuns la adânc. Nu-i poți obliga pe oameni să-L primească pe Hristos. Credința vine în urma ascultării, azi puțin, mâine mai mult.
În al doilea rând nu te poți prezenta la oamenii care aud prima dată de Dumnezeu cu lucruri profunde pe care abia le înțeleg cei care relaționează de ani cu Hristos. Credința are trepte de cunoaștere. Azi e prima treaptă, mâine ajungi la lucruri profunde.
Când au plecat de la mal, au mers spre larg cu două corăbii. Peștii au fost prinși doar de cei în a căror barcă era Hristos. Drept urmare, nu poți prinde pești fără Domnul și e limpede că o evanghelie fără Hristos e un nonsens. Isus trebuie dăruit oamenilor. Tot ce n-are legătură cu El sunt povești.
În ultimul rând, mai important decât să mănânci și să bei până la refuz, ca a doua zi să suni la Smurd, este să recunoști că eforturile tale de a spune altora despre Hristos, trebuie însoțite de rugăciune și de smerenie. Noi suntem doar niște robi netrebnici care fac doar ce le-a poruncit Stăpânul.
Recunoscând asta, vom cădea pe genunchi și-L vom ruga pe Dumnezeu să vină, nu să plece, constatând că suntem dependenți de El.
“Pleacă de la mine” al lui Simon, tot un fel de “vino” era…
