Freamătul Crăciunului e pe terminate, dar oare ce aşteaptă acum omenirea? A început să aştepte trecerea dintre ani, revelionul?
Am să vă spun ce aştept eu:
Aştept ospăţul la care avem cu toţii invitaţie şi aş vrea să fim împreună. Aştept ziua când ne va înlătura mahrama de pe ochi şi Îl vom putea vedea faţă-n faţă pe Mântuitorul nostru. Aştept ziua când moartea va fi nimicită. Aştept ziua când Domnul îndepărtează de pe tot pământul ocara poporului sau.
Nu ştiu cât timp trebuie să aşteptăm până la împlinirea acestor lucruri, dar pentru mine următorul an are în loc de 4 duminici de aşteptare, patru anotimpuri de aşteptare. Precum a venit Crăciunul, aşa va veni şi acea zi când ne vom pune la masă cu Mântuitorul şi, de nu va fi în următorul an, este pentru că încă nu s-ar umple mesele.
Următorul an începe cu zile încă scurte şi reci, cu seri lungi şi nopţi care se scurtează zi de zi. Oamenii de pe plaiurile noastre mioritice în aceste zile încă scurte au timp, seară de seară, să stea la masă mai mult decât să lucreze… Haideţi ca în serile lungi să ne pregătim de acel ospăţ care va ţine până în dimineaţa veşniciei!
În a doua parte a anului, când sclipitorul covor alb va fi înlăturat şi urmele gerului vor fi şterse, copacii şi toată vegetaţia te vor privi în ochi cu nenumăratele lor flori, adu-ti aminte că va fi o zi în care vei sta faţă-n faţă cu Mântuitorul. Merită să te pregăteşti pentru acea zi.
În a treia parte a anului, când câmpiile se îmbracă în auriul ceresc şi îşi apleacă spicele pline în faţa Creatorului oferindu-ne pâine proaspătă şi caldă, nu uita să te apleci şi tu în semn de mulţumire în faţa Creatorului, oferind pâinea vieţii celui ce nu are. Secerişul este aproape şi va fi o zi când soarele nu va mai apune, când timpul se va opri şi moarte nu mai fi, vei fi tu atunci în grânarul Mântuitorului?
În a patra parte a anului, când toată fauna îţi umple coşurile de fructe şi se apropie veşnica iarnă, nimeni nu va spune ai lucrat degeaba. Iar când îţi cureţi pământul de vegetaţia deja moartă, bucură-te că hambarele tale adăpostesc seminţele unei noi vieţi, iar viaţa ta trebuie să adăpostească sămânţa Evangheliei dătătoare de viaţă veşnică.
Doar împărţind-o cu alţii poţi avea şi tu viaţă veşnică atunci când “Domnul oştirilor pregăteşte tuturor popoarelor, pe muntele (Măslinului) acesta, un ospăţ de bucate gustoase, un ospăţ de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduva, de vinuri vechi şi limpezite. Şi, pe muntele acesta, înlătura marama care acoperă toate popoarele şi învelitoarea care înfăşoară toate neamurile; nimiceste moartea pe vecie: Domnul Dumnezeu şterge lacrimile de pe toate fetele şi îndepărtează de pe tot pământul ocară poporului Sau; da, Domnul a vorbit. În ziua aceea vor zice:
"Iată, acesta este Dumnezeul nostru în care aveam încredere că ne va mântui. Acesta este Domnul în care ne încredeam; acum, să ne înveselim şi să ne bucurăm de mântuirea Lui!" (Isaia 25:6-9)
