De ce insist să Îl căutați cu tot dinadinsul pe Dumnezeu sau – la fel – de ce ar trebui să umblăm cu tot dinadinsul după Hristos? Uitați aici patru motive:
1. Pentru a-L cunoaște
În primul rând, ar trebui să-L căutăm cu tot dinadinsul pentru a-L cunoaște. Filipeni 3:7-8: „Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu.” Pavel L-a căutat cu tot dinadinsul pe Hristos, uitând toate lucrurile cu care se laudă oamenii în mod normal; și el a făcut asta pentru a-L cunoaște.
De ce? Pentru că a-L cunoaște pe Hristos este o valoare care întrece orice alt lucru. Dovada convertirii este faptul că devii un creștin hedonist. Creștinii hedoniști întotdeauna țintesc spre cel mai mare țel. Vând cu bucurie toate averile lor îngropate și perlele de mare preț (Matei 13:44-45). Trebuie să-L căutăm cu toată puterea pe Hristos pentru că dacă nu facem asta, înseamnă că nu vrem să-L cunoaștem. Și a nu vrea să-L cunoști pe Hristos este o insultă la adresa valorii Sale și un semn al stuporii spirituale sau a morții din noi. Dar atunci când cauți să-L cunoști pe Hristos, răsplata este bucuria personală și onoare pentru El.
2. Pentru a ne confirma justificarea
În al doilea rând, trebuie să-L căutăm cu tot dinadinsul pe Hristos pentru a ne confirma justificarea. Justificarea se referă la minunatul act al lui Dumnezeu prin care ne iartă toate păcatele și ne îmbracă în propria Sa neprihănire, prin credința în Hristos. Filipeni 3:8-9: „Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.”
Filipeni 3:9 este clar: neprihănirea urmărită de Pavel este bazată pe credință. Dar el o caută! Ca și creștin, el socotește toate ca o pierdere pentru a avea această neprihănire. Credința care justifică este credința care uită toate valorile pământești și Îl caută pe Hristos. Dacă justificare depinde de credință, dacă a socoti lumea ca pe un nimic este necesar pentru a avea beneficiile justificării, atunci este clar: credința salvatoare nu este nici pe de-aproape o decizie făcută odată pentru Hristos, ci înseamnă a-L prefera pe Hristos mereu, înaintea oricărei alte valori. Căutarea lui Hristos este dovada unei credințe adevărate în Hristos, Comoara noastră. Astfel, trebuie să-L căutăm cu toate puterile noastre pe Hristos pentru a ne confirma justificarea.
3. Pentru că suntem foarte imperfecți
Trebuie să-L căutăm cu tot dinadinsul pe Hristos pentru că suntem foarte imperfecți. Filipeni 3:12: „Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc.” Trebuie să-L căutăm din greu pe Hristos pentru suntem foarte deficienți. Un student repetent trebuie să caute un tutore special. Miopii ar trebui să caute un optometrist. Cei care au streptococ în gât ar trebui să ia antibiotice. Alcoolicii ar trebui să caute un grup de terapie. Tinerii practicanți ar trebui să-și urmeze profesorul.
A nu-L căuta cu toată puterea ta pe Hristos înseamnă fie că nu ai încredere în puterea și dorința Sa de a schimba imperfecțiunile tale, fie te ți strâns de ele fiindcă îți plac. În orice caz, Hristos este nesocotit și noi suntem pierduți.
4. Pentru că El ne-a făcut ai Săi
Motivul final pentru care cred că ar trebui să-L căutăm cu toată puterea pe Hristos este pentru că El a făcut asta cu noi, într-adevăr, și prin credință ne-a făcut ai Săi. Filipeni 3:12 din nou: „Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.” Această propoziție declanșează falsa logică ce spune că dacă Hristos ne-a găsit, noi nu mai trebuie să Îl căutăm. Dacă El se ține de noi, noi nu mai trebuie să ne ținem de El.
Pavel gândește exact opusul: „dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.” Convertirea lui Pavel nu a fost o cușcă pentru a-l ține blocat, ci o catapultă în căutarea fericirii. Harul irezistibil al lui Hristos care biruia rebeliunea lui Pavel și Îl salva de la păcat nu l-a făcut pe Pavel pasiv, ci l-a făcut puternic!
