Vorbim mult zilele acestea despre anul nou, dar vai, totul este atât de vechi… Nimic din ce e pământesc în noi nu este cu adevărat nou. Suntem tot noi, cei vechi, înveșmântați în aceleași haine, cu aceleași obiceiuri, cu aceleași griji și aceleași dorințe. Ne uităm în jurul nostru și vedem aceeași oameni, aceleași lucruri, unele vechi de când ne știm.
Ce este atunci nou, în anul nou? Nimic din ce este pământesc nu e nou, dar promisiunile lui Dumnezeu sunt mereu noi. Ele se înnoiesc, nu din an în an, ci din zi în zi… Iată ce mai gândesc în inima mea şi iată ce mă face să mai trag nădejde: bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! (Plângerile lui Ieremia 3:21-23)
Da, avem de a face cu un an nou numai în măsura în care ne uităm la promisiunile lui Dumnezeu și ni le asumăm într-un mod cu totul nou, crezându-le pe deplin și trăind fiecare clipă din an în lumina acestor promisiuni.
Avem de a face cu un an nou, numai în măsura în care noi înșine ne vom înnoi promisiunile noastre față de Dumnezeu și vom căuta să ne raportăm la el cu o dedicare nouă, cu o dragoste nouă și cu o pasiune nouă.
Ce e nou în anul nou?
Răspunsul la această întrebare depinde în totul de noi și felul în care vom învăța să ne raportăm la Dumnezeu. Mă rog lui Dumnezeu ca toți cei ce se închină cu noi la Poarta Cerului să trăiască zilele acestea momente de înnoire autentică a vieții de credință, ca anul cel nou să fie cu adevărat nou pentru noi.
