Zilele trecute am văzut niște imagini care mi-au dat de gândit. Undeva în Africa o mama pregătea mâncarea copiilor. Dar ce fel de mâncare! Pământ frământat cu apă și pregătit la foc.
Când mă uit la noi văd atâta binecuvântare! Dacă ar da fiecare locuitor român un singur leu pentru ajutorarea acelor oameni, ar putea avea ce să mănânce. Noi ne culcăm seara fără grija că nu avem ce pune pe masă a doua zi. Nici ei n-au vreo grijă, pământ au de unde lua. Pământ!
Sunt oameni care își fac probleme din tot felul de nimicuri. Unii nu pot dormi din cauză că au mâncat prea mult, alții se îmbolnăvesc din îmbuibare. Hipermarketurile aruncă tone de mâncare gata să expire din cauză că nu își pot permite să o dea gratis. Au ajuns frigiderele multora atât de pline că nu se mai închid. Ca șifonierele.
Parcă niciodată egoismul oamenilor nu a fost mai mare. Faptul că frigiderul geme de mâncare dovedește că avem mult și facem puțin. În mod sigur Dumnezeu nu ne va judeca după cât avem ci după cât am dat din ce avem.
Când mă mai gândesc câte mofturi fac unii prin magazine, e greu să alegi produsul care îți trebuie când ai atâtea de care n-ai nevoie.
Când unii oameni mănâncă pământ din cauza lipsei iar alții calamari și icre de somon, îți dai seama că ceva lipsește în toată ecuația asta. Dumnezeu!
Un om cu Hristos nu mănâncă extravagant cu Lazăr lângă el. Doar pe propria răspundere. Să fii bogat nu-i mare lucru. Să fii bogat și să nu-ți pese e iad curat. Să fii bogat și să iubești mila dând și la alții aduce a cer. Toți suntem bogați. Dar ce facem cu talanții?
