Este ușor să primești cu mare bucurie un vis de la Dumnezeu – dar ce rămâne de făcut când simți că totul în viața ta o ia în direcția opusă? Așa de mulți dintre noi sunt luați prin surprindere când circumstanțele se înrăutățesc și se întreabă ce greșală au făcut de ne-am pomenit așa de departe de drumul bun – dar ce-ar fi dacă toate acestea sunt parte din planul fără greș al lui Dumnezeu?
Gândiți-vă la Iosif: când nu era decât un băiat Dumnezeu i-a dat un vis conform căruia într-o zi chiar și frații și familia sa vor fi sub autoritatea sa. Ce s-a întâmplat mai departe? A fost aruncat într-o groapă de către aceia care trebuiau să-l protejeze – frații lui mai mari. La scurt timp după aceea l-au vândut ca sclav trimițându-l într-un ținut îndepărtat. Vă puteți imagina șocul, dezamăgirea și durerea?
Cu siguranță Iosif și-a imaginat că Dumnezeu va uza de o intervenție miraculoasă pentru a-l elibera repede, dar asemenea evenimente nu s-au întâmplat. În schimb Iosif și-a petrecut următoarea decadă din viață servind ca sclav în casa lui Potifar. Apoi, în loc ca lucrurile să ia o turnură spre bine s-au înrăutățit când Iosif fost acuzat pe nedrept că ar fi încercat să se culce cu soția stăpânului său și aruncat în închisoare.
În închisoare Iosif trebuie să fi avut mult timp de reflecție. Îmi pot doar imagina ce gânduri îi treceau prin minte. Probabil s-a gândit astfel: „L-am slujit pe Dumnezeu cu credință toată viața și la ce mi-a folosit asta? În final, nu pentru vreo greșală comisă, iată-mă în temnița asta unde voi putrezi. Viața mea s-a sfârșit! Frații mei cei haini sunt liberi și fără doar și poate se bucură de abundență. Unde am greșit? Tot ce am făcut a fost să le spun și lor visul „dat de Dumnezeu” și uite unde am ajuns! La ce bun că l-am slujit pe Dumnezeu? Mi se pare că cu cât îl ascult mai mult pe Dumnezeu cu atât viața mea devine mai mizerabilă.”
Cine l-ar fi putut învinovăți pe Iosif dacă ar fi gândit astfel? Par gânduri perfect logice, nu-i așa?
Ceea ce Iosif nu știa era că cel mai mare test în sălbăticie era încă înaintea lui. Într-o zi în temniță Dumnezeu a adus la Iosif doi bărbați, un majordom și un brutar, care avuseseră fiecare câte un vis care îi lăsase perplecși și la care căutau interpretare. Dacă Iosif și-ar fi pierdut încrederea în Dumnezeu și în promisiunile Lui ar fi fost ușor pentru el să se concentreze pe sine și să îi gonească. Putea foarte bine să spună: „Ați avut niște vise ieri noapte? Ha, am avut și eu cândva demult un vis. Și eu am crezut că visul acela venea de la Dumnezeu. Dar iată care este adevărul: visele nu se împlinesc! Visele sunt inutile, deșarte și înșelătoare. Așa că dacă nu vă e cu supărare lăsați-mă în pace!”
Dacă Iosif făcea asta se prea poate să fi rămas în sălbăticie mulți ani, dacă nu tot restul vieții. Ar fi pierdut biletul spre eliberare, pentru că tocmai brutarul a fost acela care mai târziu i-a spus lui Faraon despre abilitatea lui Iosif de a interpreta visele, lucru care a dus la eliberarea lui Iosif din închisoare și promovarea sa ca dregător de rang înalt. Dacă ar fi avut atitudinea de a-și plânge de milă, în final Iosif ar fi murit în temnița aceea, un bărbat cinic, lipsit de speranță, cu inima plină de amărăciune – dovadă vie în multiple feluri a gândirii de tip „Dumnezeu nu e credincios. El nu-și ține promisiunile!”
Dar Iosif nu a făcut așa. A îndepărtat gândurile și logica care erau opuse promisiunii personale pe care o primise de la Dumnezeu și a ales să le slujească majordomului și brutarului interpretându-le visele. A rămas constant în ascultare față de Dumnezeu. Rezultatul final? În cele din urmă a fost eliberat și promovat într-o singură zi într-o poziție secundă după Faraon, poziție din care a condus cu înțelepciune și prevedere într-o perioadă de mare foamete, salvând națiunea și chiar propria familie. În final, Dumnezeu i-a adus pe tatăl și frații lui Iosif în Egipt în căutare de hrană, iar visul pe care Dumnezeu i-l dăduse lui Iosif cu mulți ani înainte s-a împlinit în acest fel.
Numai Dumnezeu știa timpul rezervat pentru împlinirea acelei promisiuni – la peste douăzeci de ani distanță de momentul inițial în care i-a dat lui Iosif visul. Sălbăticia a cizelat în Iosif caracterul de care avea nevoie pentru a construi viața, familia și poziția de autoritate corect. Secretul succesului său uimitor după decade de asteptare a fost faptul că în toate lucrurile prin care a trecut Iosif și-a păstrat teama de Dumnezeu. Indiferent de circumstanțe Iosif rostea, împlinea și asculta cuvântul lui Dumnezeu, încrezându-se în El.
Dar tu? Poate că Dumnezeu ți-a arătat prin vise sau viziuni că te-a chemat să faci ceva anume – dar poate te afli într-un anotimp similar cu cel din viața lui Iosif. Se prea poate să te iei la trântă cu tot felul de îndoieli și întrebări. De ce îi ia lui Dumnezeu așa de mult să împlinească asta în viața mea? M-a uitat Dumnezeu? Oare L-am auzit corect?
Te îndemn să continui să alergi bine în cursa care îți stă înainte, având încredere în Dumnezeu la fiecare pas. Adu-ți aminte mereu de credincioșia lui Dumnezeu. Nu lăsa oboseala să te extenueze. Nu-ți pierde speranța. Nu te umple de amărăciune. Nu îi întoarce spatele lui Dumnezeu. Timpul lui Dumnezeu se scurge poate mult mai încet ca al tău, dar Cuvântul Său se va împlini cu siguranță la timpul potrivit.
Dacă parte din această postare ți-a vorbit, te încurajez să achiziționezi o copie din cea mai nouă carte a mea Dumnezeule, unde ești? unde explic mult mai profund modurile prin care poți face față anotimpurilor de așteptare. Cred cu adevărat că te va ajuta să găsești răspunsuri la întrebări dificile și va fi o sursă de putere și încurajare pentru tine, cel care cauți să navighezi bine prin vremuri grele!
