Fiecare muritor este un candidat la fericire, deși fericirea este greu de definit, dificil de realizat și aproape imposibil de păstrat. Ce presupune să fii fericit? Să fii bogat, sănătos, tânăr și puternic? Asta înseamnă că cei săraci, bolnavi, bătrâni și anonimi nu pot fi fericiți, însă realitatea dovedește contrariul.
Ce este fericirea?
Psihologul Martin Seligman a spus că fericirea este compusă din trei elemente: plăcerea, integrarea şi semnificaţia. Plăcerea se referă la sentimentele pozitive pe care le are omul. Integrarea se referă la capacitatea de a interacţiona conform dorinţelor omului cu cei din jurul său. Semnificaţia este puterea omului de a da sens și valoare acţiunilor lui. Psihologul Sonja Lyubomirsky a propus o altă explicație legată de fericire: Fericirea depinde în proporţie de 50% de genele noastre, 10% depinde circumstanţele vieţii și 40% depinde de propriile noastre acţiuni. Filosoful Platon a crezut că fericirea cuprinde cinci părţi:
1. A lua hotărâri bune.
2. A avea simţuri bune şi sănătate trupească.
3. A avea reuşită în tot ce omul întreprinde.
4. A avea reputaţia bună între oameni.
5. A avea bunuri folositoare pentru viaţă.
Dicționarul explicativ spune că fericirea este ,,starea de mulțumire intensă și totală, determinată îndeosebi de satisfacerea unei năzuinți”.
Ce spune Biblia despre fericire?
Psalmul 128 prezintă fericirea ca fiind rezultatul unui anumit stil de viață, la care poate avea acces fiecare om: caracterul, munca și familia. Respect față de Dumnezeu în viața personală, performanță în viața profesional-materială și realizarea unui familii, în care tovarășul de viață și copiii au prioritate.
I. Fericirea este definită de cunoașterea personală a lui Dumnezeu: ,,Ferice de oricine se teme de Domnul și umblă în căile Lui” (Ps. 128:1). Cea mai bună dovadă că un om se teme de Domnul este faptul că umblă în căile Lui. Cine Îl respectă pe Dumnezeu Îl va asculta cu bucurie. Caracterul, integritatea, echilibrul, discernământul și autocontrolul conduc la fericire. Felul în care un om se va raporta la Dumnezeu în viața personală hotărăște cât de fericit va fi în viața umană.
II. Fericirea este definită de stabilitate materială: ,,Căci atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale, ești fericit și-ți merge bine” (v. 2). O casă de locuit, un loc de muncă, intreținerea familiei cu strictul necesar oferă stabilitate și siguranță membrilor familiei. Hărnicia, perseverența, inițiativa, sacrificiul și dedicarea demonstrază că fericirea este mai mult decât o dorință.
III. Fericirea este definită de realizarea unei familii: ,,Nevasta ta este ca o viță roditoare înăntru casei tale, copiii tăi stau ca niște lăstari de măslin împrejurul mesei tale” (v. 3). Relația spirituală personală cu Dumnezeu formează și dezvoltă caracterul unui om. Munca îi dă satisfacțiace, confort și bucurie. Familia îl motivează, îi dă valoare și semnificație.
Sunt oameni care se apropie de Dumnezeu, dar neglijează aspectul material din viața lor sau falimentează în familie. Sunt alții care au familii sănătoase, au parte de binecuvântări materiale, dar se înstrăinează de Dumnezeu și de cer. Încrederea în Dumnezeu, hărnicia pentru muncă și investiția într-o familie de calitate aduce fericirea omului. Echilibrul dintre Dumnezeu, muncă și familie este rețeta Bibliei pentru fericire.
