Săptămâna cea Mare începe cu triumf. Ramuri tăiate din copaci, mâini ridicate ca laudă, iar cea mai importantă Figură a primului secol intră în cel mai minunat oraş al primului secol pentru a petrece cea mai importantă săptămână care a existat.
Acest Prinţ nerecunoscut are tot dreptul să-Şi ceară locul la tronul poporului Său ca şi Moștenitor al celui mai celebrat rege al lor. Şi, totuși, El apare călare într-o umilință manifestată, pe spatele unui mânz – cum niciun alt conducător al primului secol sau al secolului 21 nu ar percepe să o facă.
Şi asta, desigur, nu este maximul umilinţei şi smereniei Sale. Se va coborî şi mai jos în săptămâna ce urmează şi o va face mai departe, chiar şi atunci când este “înălțat” în locurile cele mai josnice dintre toate, spre pura rușine şi ticăloşie a execuţiei în public, chiar moarte de cruce.
Strălucirea zilei intrării în Ierusalim
Dar pentru moment, săptămâna începe cu o strălucire ciudată şi minunată a zilei de duminică. Putem simţi radiaţia Regelui ce vine, primire în marele oraş făcută de mulțimea agitată de sosirea unui Demnitar veritabil. “Acesta este profetul Isus din Nazaretul Galileii” (Matei 21:11). În extazul lor, “își așterneau hainele pe drum; alții tăiau ramuri din copaci, și le presărau pe drum” (Matei 21:8).
Bucuria strălucește în această duminică – o bucurie, cum bine ştim acum, care anticipează o supernovă a fericirii care va izbucni următoarea duminică. Înfiorați de această speranță, mulțimea repeta laudele din Psalmul 118, sperând că Acesta este, în sfârșit, după o lungă aşteptare, marele Fiu al lui David, Răscumpărătorul regal promis, intrând călare în Oraşul sfânt pentru a-Şi salva poporul definitiv.
“Osana Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile prea înalte!” (Matei 21:9).
Osana – o declaraţie iudaică a adoraţiei şi a desfătării – este refrenul intrării triumfătoare.
Zi impregnată cu durerea ce va urma
Totuși, lumina este acoperită chiar şi în aceste momente mărețe ale aceste zile. Aceasta nu este, încă, încoronarea Lui la dreapta Tatălui şi așezarea Sa pe tronul cerului. Acesta nu este triumful final atunci când cerul însuși va coborî şi va reface lumea noastră decăzută – toată tristețea şi durerea, orice lacrimă şi orice rebeliune, vor fi alungate în întuneric pur.
Nu, chiar în agonia bucuriei, autoritățile ameninţate şi-au început complotul diavolesc. Regele umil vindecă orbii şi bolnavii (Matei 21:14), iar atunci când cei sus-puşi văd “lucrurile minunate pe care le făcea… Erau indignaţi” (Matei 21:15). Bucuria înfloritoare a maselor este cea care hrănea mânia elitei Ierusalimului.
Bucuria pusă înaintea Omului durerii
În această duminică găsim înaintea noastră, în microcosmos, bucuriile şi amărăciunea acestei legendare săptămâni. Conflictul inițial cu autoritățile anticipeză conspirația viitoare, trădătorul care se va ridica, discipolii înfricoșaţi ce se vor împrăștia şi răutatea pur demonică ce va coborî peste oraş şi va culmina cu moartea de vineri seara.
Şi, totuşi, bucuria acestei duminici prevestește euforia fără de egal care se va dezlănțui în dimineaţa Paştelui.
Notele întunecate ale acestei duminici corespund faptului că acest Rege fericit este al nostru Om al durerii (Isaia 53:3). Bucuria evreilor corespunde cu bucuria lui Isus Însuși – fericirea Sa indestructibilă, faptul că a fost voitor să vină în Ierusallim şi să meargă până la cruce pentru bucuria pusă înaintea Lui. Cel asupra căruia este turnat untdelemnul bucuriei (Psalmii 45:7) este Acela care va fi disprețuit, părăsit și obișnuit cu suferința (Isaia 53:3).
Gloria Sa deosebită
Este potrivit ca, în această duminică ciudată și minunată, oamenii să amintească Psalmul 118:26 și să strige, “Binecuvântat este Cel care vine în Numele Domnului!”
Acest Psalm cuprinde atât de bine gloria deosebită a acestei duminici. Doar cu un moment înaintea versetului 26, psalmistul scrie (Psalmii 118:22-23), “Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului clădirii. Domnul a făcut lucrul acesta, şi este o minunăţie înaintea ochilor noştri.”
Gloria acestei zile nu este faptul că mult-așteptatul Rege intră în paradă în oraș, având toată atmosfera pompoasă și flerul purei așteptări umane. Acesta nu este un Rege neîncercat, născut în palat, hrănit de tutori de prima clasă, înconjurat de generali împliniți, trâmbițându-Și intrarea în marele oraș pentru a-Și cuceri dușmanii și pentru a-Și cere dreptul la coroană.
Nu, El este un nazarinean, o gârlă, pretins a fi conceput în rușine, un muncitor de rând, fără a intra călare pe un cal de rasă nobilă, ci pe mânzul unei măgărițe. El nu vine să-Și fluture sabia și să-Și demonstreze calitățile, să demonstreze că se ridică la așteptările oamenilor, ci să-Și pună gâtul la cuțit și să-Și demonstreze blândețea în acest sacrificiu necompromis. El nu a venit să ucidă, ci să fie ucis, nu însoțit de generali și soldați, ci de doisprezece însoțitori bâjbâitori, dintre care unul Îl va trăda, altul se va lepăda de El și care, toți, se vor risipi în momentul în care conflagrația va începe.
Minunat în ochii noștri
Mult-aşteptatul Mesia nu vine plin de glorie omenească, ci o glorie deosebită – gloria puterii în slăbiciune, gloria nestăpânitei bucurii în durere sfâşietoare, gloria Leului din Iuda care Se dă pe Sine ca Miel al lui Dumnezeu. El vine călare pe mânzul unei măgăriţe pentru a fi piatra pe care o vor lepăda zidarii vineri şi pe care Dumnezeu o va dezvălui duminică dimineaţa a fi Însăși Piatra din capul unghiului.
Pentru mintea naturală, fie evreu, fie grec, acest lucru este nebunie curată. Un erou crucificat este ceva inadmisibil pentru elenişti; un Mesia respins este o piatră de poticnire pentru evrei (1 Corinteni 1:23). Dar pentru cei care au primit darul vederii adevărate, în ochii lor acest lucru apare ca o adevărată minune.
Nicio creatură nu ar fi putut să plănuiască totul aşa. Acest lucru este, într-adevăr, lucrarea lui Dumnezeu. Duminica intrării în Ierusalim şi patimile ce urmează nu sunt o invenție umană, nu este o întâmplare a istoriei. Aceste lucruri poartă amprentele divine şi constituie chiar revelarea şi împlinirea răscumpărării promise, chiar şi aşa ciudat şi minunat cum sunt.
Doar un Rege pe un măgar poate să ne salveze cu adevărat sufletele şi să le satisfacă pe deplin, pentru totdeauna.
