E decembrie şi e de ceva vreme. Nu ninge “decembre” cum zicea Bacovia și nici nu are de gând deocamdată. Totuși, timpul trece și nu iartă. Aproape s-a dus și anul acesta dar îmi place să cred că mai are destule lucruri frumoase de oferit până la sfârșit.
E vremea colindelor nu a lui moș Craciun. Cei mai mulți ne pregătim să primim vestea bună cu burțile pline. Alții nu au parte.
Am putea să ne transformăm în aceste zile în mesageri cum erau îngerii, nu doar în transmițătoare a unor colinde care nu țin de cald. Am putea să ducem vestea bună împreună cu un dar frumos, un foc într-o sobă de bătrâni sau niște bani lăsați pe prispă.
Pentru cine n-are, orice bun e bine venit. Dar uneori e invers. Mergem cu o veste care nu ne-a costat pe noi nimic, nici măcar benzina din rezervor și cei la care mergem vor să ne dea ei bani, culmea.
Din păcate cântăm tot celor din biserici sătui de aceleași colinde. Până la urmă Hristos nu se oferă oamenilor care-L au deja și nu doar în vorbe dar și în fapte.
Ne încălzim ascultând ce au adus îngerii, dar oamenii trag tot la bucatele alese de pe mese și la ce o să facă mâine cu factura de sărbători.
Am putea să facem să fie mai frumos Craciunul acesta. Mai frumos și pentru ei și pentru noi. Nu poți uita bucuria faptului că cei de lângă tine au primit ceva mai mult decât câteva colinde.
Ceva mai mult nu poate fi decât Isus. Dacă suntem mesageri buni, oamenii Îl pot vedea pe El în cel ce le-a adus o vorbă bună, o felie de cozonac, un lemn tăiat, un ban de nevoie.
Nostalgia din inauarie a sărbătorilor ce au trecut ca un abur se poate transforma într-o bucurie totala având conturul ieslei din Betleem. De la Crăciun cel mai important este să pleci cu El, cu Isus.
Zicea cineva că unii oameni sunt atât de săraci că nu au altceva decât bani. Există și categoria asta. Ești bogat, dar fără Hristos nu ai nimic.
Dăruiește-L pe Isus Hristos și toate celelalte apoi.
Și nu uita de ai tăi care-L iubesc deja pe El. Mai ferice să dai decât să primești…
