Recunosc dezamăgirea pe care o am cu privire la reacțiile mele privitoare la viața politică a țării și mai ales cu privire la rezultatele alegerilor parlamentare. Mi-am exprimat public dezamăgirea și frustrarea privitor la rezultatele alegerilor deși ajunsesem anterior, acum 6 ani, la concluzia că nu ar trebui să am de a face cu politica. Dincolo de reacțiile mele am urmărit însă și reacțiile altor persoane și recunosc, am urmărit și ceva date despre implicarea creștinilor în politică sau intersectarea cu acest domeniu și am tras anumite concluzii pentru mine, pe care le scriu, poate or mai fi de folos și altor persoane.
Creștinul nu are chemarea de a se implica în politică.
Știu că aici există și alte păreri însă nu le consider ostile ci personale. Nu consider că dețin adevărul suprem și nici a fi infailibil nu mă știu. Totuși nu văd o chemare explicită pentru implicarea creștinilor în politică. Se folosesc diferite texte cum ar fi marea trimitere dar nu constituie pentru mine un argument suficient de clar să înțeleg chemare în politică a creștinilor, mai ales a liderilor religioși.
Creștinul nu are chemarea de a pune presiuni politice.
Nici aici nu găsesc texte scripturale. Cel mai recent demers e cel legat ce Coaliția pentru Familie privind modificarea constituției. Că e un drept cetățenesc să cerem modificarea constituției și putem beneficia de el sunt de acord, cu ce nu sunt de acord e capitolul presiuni, amenințări și ultimatumuri mai degrabă demne de mafia decât de un credincios.
Bisericile și instituțiile religioase nu trebuie să se amestece în politică.
Regretabilă cădere în capcană a avut UEO anul acesta prin chemarea unor lideri politici tocmai în capela instituției. Mediul religios nu e chemat să fie șemcher pe când una din caracteristicile oamenilor politici e tocmai șmecheria. În acest context oamenii politici te aduc pe teritoriul lor și te bat cu experiența. Așa s-a întâmplat și anul acesta cu domnul Tăriceanu așa a fost și acum câțiva ani cu domnul Ponta. Să crezi că „educi” politica, să crezi că o chemi la raport tu ca instituție de învățământ religioasă e o glumă. Desigur sunt și alte păreri pe capitolul acesta dar fiecare, din fericire, e liber să aibă propriile opinii. Să vedeţi ce deturnare a demersului Coaliţiei pentru Familie se va face şi cum odata cu modificarea asta vor trece şi alte schimbări total nelegitime.
Creștinii nu trebuie să înceapă schimbarea de la guvern în jos ci de la om la om.
Dacă privim la recomandările Bibliei, majoritatea covârșitoare fac referire la relația om – om, nu relația om autorități. Cele privitoare la relația om autorități sunt iarăși clare. Apostolul Pavel în capitolul 13 al scrisorii către cei din Roma le recomandă o atitudine de susținere în rugăciune și de respect față de autorități. Nu uită să scoată în evidență suveranitatea lui Dumnezeu și la acest capitol. Nimeni nu ajunge sus dacă nu e îngăduit de El.
Creștinii trebuie să plătească dările către stat chiar dacă li se par nedrepte.
Din păcate fiind oarecum implicat puțin în mediul de afaceri, am contact mereu cu oameni (si am pierdut măcar 7 clienți pe treaba asta) care din considerentul că taxele sunt mari și nedrepte nu vor să lucreze cu acte. Mai mult, ca să îmbrace hoția într-o haină de evlavie menționează că ei sunt datori doar lui Dumnezeu cu zeciuiala. Hm, părerea mea e că Dumnezeu nu acceptă un dar furat. Avea o problemă și în vechime cu jertfele neconforme și are și acum cu astfel de fapte.
Creștinii trebuie să se păzească de păcatul reflectorului.
Cred că o implicare în politică curată e destul de puțin probabilă. Dacă nu tu ca și credincios, altul din echipa ta sau din partidul tău tot o comite. Nu sunt de principiul „mă fac frate cu dracu să trec puntea”. Am văzut oameni credincioși implicați în politică dar asocierile lor cu alte persoane din mediul politic mi se par josnice și nedemne. Recent unul din credincioși, om respectabil, a fost nevoit să ia apărarea unui coleg fără nici un fel de principiu moral, că deh, sunt o echipă.
Liderii religioși ar trebui să fugă de politică.
Regretabilă și poate e exagerat dar e oarecum grețoasă implicarea liderilor religioși în politică. O consider o curvie de primă mână indiferent de pseudo-motivele invocate. Mă repet, e opinia mea, dacă ai alta nu te condamn. Cred totuși că odată ce pretinzi că te-a chemat Dumnezeu la lucrarea de păstorire trebuie să uiți de implicarea în politică.
Cred cu tărie că societatea poate fi schimbată radical pornind de jos.
Unii mă consideră naiv dar eu tot cred asta. Ne lăudăm des cu absența păcatelor de comitere, și chiar ne mândrim față de „cei din lume” dar păcatele de omitere ne inundă viața și ne sufocă omul spiritual. Lenea spirituală și intelectuală, nepăsarea, neimplicarea, absența din viața socială sunt păcate mari. Credincioșii au o putere incredibilă de a schimba lumea (testată și de mine) dar năzuiesc mai degrabă la o batere cu pumnul în masă și la o impunere a credinței lor decât la o iubire a aproapelui până spre stadiul de jertfă.
Alegerile au trecut. Dumnezeu a îngăduit ca la conducerea țării să fie un partid cu care nu simpatizez ca om, dar am hotărât să mă rog pentru oamenii care vor fi acolo, să îi binecuvântez, să cer protecție și înțelepciune pentru ei. În același timp sunt hotărât să fiu un cetățean model, să mă implic cu ce pot în viața socială a oamenilor și în acest fel să arăt dragostea lui Dumnezeu. Dacă vor fi derapaje ale acestei clase politice iar sunt hotărât ca în limitele legii să adresez scrisori, să atrag atenția și altora și să sesizez organele abilitate unde se poate.
E o părere sumară şi subiectivă, nu uitaţi asta.
