Cum să facem față depresiei?

Depresia nu este o boala pe care sa o intampinam cu lozinci de genul : cu putina vointa vei reusi ! Hai ca nu-i nimic grav ! Draga, problema e doar in mintea ta ! Tu esti barbat sau ce esti? Nu ! Depresia este o boala foarte serioasa care trebuie tratata cu toata seriozitatea si trebuie pusa sub picioarele lui Hristos, Cel care poata sa vindece orice fel de boala.

Unele statistici ne spun ca, in anul 2020, depresia va fi cea mai raspandita boala de pe glob, dupa bolile de inima. Nu putem trata aceasta boala cu indiferenta, cand in realitate este una foarte serioasa. Omul depresiv nu e doar trist, amarat, descurajat, sau are o stare de oboseala continua. Omul depresiv nu mai simte nicio placere pentru lucrurile care in mod normal i-ar aduce placere. In plan spiritual, de exemplu, omul depresiv nu mai are nicio placere pentru activitatile spirituale care ii implica si pe altii –Biblia spune : « iata ce bine si ce frumos este sa locuiasca fratii impreuna » – pentru ca el vrea sa se izoleze in mod absolut de ceilalti si sa se descotoroseasca de orice fel de legaturi cu fratii si surorile. In cadrul acestei stari de depresie, spiritul uman este invadat de sentimente de deznadejde, de furie, de vinovatie, de judecata si de manie necontrolata. In starea de depresie, zidurile de protectie ale psihicului uman se prabusesc si teritoriul mintii este INVADAT de intuneric. Din punct de vedere spiritual, putem spune ca depresia este o invazie a intunericului in viata omului.

Nu orice stare de suparare sau de apasare trebuie definita ca stare depresiva. La un moment dat, toti oamenii sunt apasati, mahniti, tristi, plictisiti. Traim intr-o conditie pacatoasa si suportam consecintele generale ale pacatului in viata noastra. Depresia este acea stare de deznadeje profunda si de neputinta maxima care are ca rezultat lipsa dorintei de a mai trai. Omul e atat de deznadajduit si se simte atat de neputincios incat nu mai vrea sa traiasca. Asta nu inseamna ca vrea, neaparat, sa isi ia viata, sa se sinucida – din pacate in unele cazuri se intampla asta – dar omul depresiv nu mai are nicio placere de viata si ar prefera sa dispara si sa nu mai existe. Depresia este o manifestare a nonexistentei. De ce e periculoasa aceasta stare ? Pentru ca aceasta stare este o manifestare profunda a razvratirii noastre. Va aduc doua argumente care sa sustina aceasta afirmatie :

Fapte 17 :29 « In El avem viata, miscarea si fiinta.» Dumnezeu ne-a oferit viata in dar, ca sa ne bucuram de ea. Dumnezeu e PROviata ! Hristos ne spune in Ioan 10 : 10 « Eu am venit ca oile mele sa aiba viata si s-o aiba din belsug .» Hristos ne invadeaza cu viata. Crestinul e prin definitie un « om al vietii », un om in care lucreaza viata, pentru ca il are pe Hristos, iar Hristos e Calea, Adevarul si Viata. Depresia este o stare care te secatuieste de viata si te tine in intuneric. Cand intelegi ca depresia este o invazie a intunericului in viata ta, vei striga spre Cel care este viata si ii vei spune : « Doamne, am o intristare ca de moarte, nu mai am nicio dorinta de a trai, dar TU mi-ai promis ca ai venit ca oile tale sa aiba viata din belsug. Si, Doamne, chiar daca sunt o oaie beteaga si sufar de depresie, te rog sa-mi dai viata ! Da-mi bucuria de a trai si de a ma inchina inaintea Ta !» Dumnezeu nu dispretuieste o astfel de rugaciune si onoreaza strigatele sincere si, in ziua harului, va aduce lumina in intuneric si viata peste moarte.

Exod 3 :14 Cand Moise il intreaba pe Dumnezeu care este numele Lui, Dumnezeu ii spune : Yahwe, adica « Eu sunt ». Moise merge si spune « Cel ce ESTE m-a trimis la voi » Cine ? Cel ce este ! Existenta. Cauza primara a oricarei existente. Cel ce Singur exista prin Sine Insusi m-a trimis la voi.

In depresie, omul incearca sa rupa legatura cu Cel ce ESTE. Nu exista amagire mai mare a diavolului decat minciuna ca poti exista fara Dumnezeu, sau ca nu trebuie sa mai existi. Daca Dumnezeu isi trage suflarea, tot ce are viata va pieri. Existam datorita Lui, pentru ca in El avem viata, miscarea si fiinta. Problema depresiei nu tine doar de sentimentele pline de intuneric si moartea care cuprind sufletul omului. Problema fundamentala a depresiei este razvratirea profunda a spiritului care cauta nonexistenta, cand, in realitate, noi suntem legati cu cordon ombilical de Cel ce este, de Insusi Dumnezeu, viata noastra.

1.Legatura dintre depresie si pacat

Biblia ne prezinta oameni depresivi. Ne vorbeste despre frustrarile lor, despre deznadejdile lor, despre caderile lor si despre luptele lor. Cunosc oameni depresivi, chiar un prieten si coleg de-al meu de slujire a trecut printr-o perioada urata de depresie si am auzit de alti pastori care s-au luptat serios cu depresia. Am citit despre efectele devastatoare ale depresiei. Sunt revoltat ca Biserica ii stigmatizeaza pe cei care sufera de depresie si ei, in loc sa isi gaseasca refugiul si alinarea in Biserica, sunt infierati in biserica, judecati, acuzati si neintelesi. Biserica trebuie sa invete nu doar sa vorbeasca, ci mai ales sa asculte. Noi trebuie sa ascultam glasul celor ce sufera, sa suferim cu ei si sa plangem cu ei.

Desi nu putem generaliza, trebuie sa spunem ca, in multe cazuri, exista o legatura foarte stransa intre depresie si pacat. Psalmul 32 : 1 – 5 ne arata lucrul acesta. As vrea sa retinem ca starea aceasta de depresie, de apasare puternica, descrisa cel mai bine prin expresia « mi se usca vlaga » nu era cauzata neaparat de pacat, ci mai ales de modul in care s-a raportat David la pacatul lui. Toti oamenii sunt pacatosi si cu totii pacatuim – fara exceptie ! – zilnic. Daca toate pacatele noastre ne-ar provoca depresie, ne-am stinge pe picioare, am fi niste cimitire umblatoare, niste ciudatenii spirituale. Omul nu ajunge neaparat depresiv pentru ca pacatuieste, ci ajunge depresiv in urma unor alegeri care au de-a face cu pacatul din viata lui. Vei ascunde pacatul? Atunci ai toate sansele sa ajungi depresiv. David si-a ascuns pacatul, a crezut ca Dumnezeu nu vede si sub mana tare a lui Dumnezeu care apasa asupra lui a cedat emotional si spiritual. A avut totusi maturitatea sa isi dea seama de dezastrul in care se gasea si s-a prins de raza de lumina. Care era aceasta raza de lumina ? Marturisirea ! David si-a dat seama ca ramanerea in intuneric nu il va elibera si, « atunci », a venit la lumina. As vrea sa retinem ca aceasta venire la lumina este extrem de dureroasa, dar e de preferat sa te doara pocainta decat sa ti se usuce viata si oasele sa se sfarame sub presiunea constiintei.

Pacatele nemarturisite, care ne apasa sufletul, ne tin in intuneric. In linii mari sunt trei feluri de pacate care tin sufletul in robie si il aduc pe om in depresie :

Pacate de natura sexuala. Nici nu va puteti inchipui ce efecte devastatoare pot avea pacatele sexuale nemarturisite. Sunt persoane care chiar si dupa zeci de ani de la comiterea pacatului au inca remuscari si se lupta cu depresia … pentru ca nu vor sa se marturiseasca.
Pacate relationale, mai ales neiertarea. Cand ura fata de cineva isi face culcus in sufletul omului si omul nu vrea sa ierte, inima acelui om va fi invadata de intuneric. Neiertand, la randul nostru nu vom putea fi iertati, dar, mai mult decat atat, neiertarea ne tine in robia diavolului. Neiertarea i-a condus pe multi oameni in depresie. Fie ca e vorba de ura si neiertarea fata de parinti sau fata de sot, sau fata de soacra, sau fata de un frate sau o sora. Ura distruge sufletul !
Necredinta si lipsa de legatura cu Dumnezeu. Ati vazut ce se intampla cu o floare cand o tai si o pui intr-un ghiveci ? La inceput ramane la fel de frumoasa si, parca, o scoti in evidenta in buchetul frumos aranjat. Dar ce se intampla mai pe urma ? Se usuca si se ofileste pentru ca e separata de radacina, de locul de unde ii vine viata. Asa se intampla si cu crestinul care se separa de Dumnezeu. Isi va pierde, treptat, dar sigur, sentimentul de apartenenta si nu va mai vedea niciun sens in existenta efemera. Are tot ce poate visa cineva, dar nu are pace. Pentru ca omul fara Dumnezeu experimenteaza goliciunea sufleteasca si lipsa de sens.

Desi nu toate starile depresive sunt cauzate de pacat, putem spune ca, in multe cazuri, modul gresit de rezolvare a problemei pacatului din viata personala ne poate conduce la depresie.

2.Legatura dintre depresie si diavol

De obicei, crestinii pun pe seama diavolului ceea ce nu pot explica. Bolile de natura psihica sunt considerate ca fiind de la diavolul. Exista o categorie de crestini care spun ca depresia este un duh demonic si ca cei care au depresie sunt cumva posedati de diavolul. Trebuie sa avem mare grija cu astfel de afirmatii. Uneori depresia are cauze fizice. Un dezechilibru de substante chimice in creier poate produce depresie. Aceste cauze fizice pot fi tratate cu medicamente. Depresia are si cauze emotionale si poate fi tratata cu terapie si, bineinteles, depresia are si cauze spirituale si trebuie tratata spiritual.

Desi intre depresie si diavol pot exista legaturi stranse – asa cum pot exista, bunaoara, si intre un om mandru, sau lacom, sau urator de frati legaturi cu diavolul ! – cred ca este gresit sa se generalizeze si sa se eticheteze toate persoanele care sufera de depresie ca fiind posedate de diavol. Exista persoane care sufera de depresie posedate de diavol ? Probabil ca sunt ! Dar asta nu ne da dreptul sa tragem concluzia ca depresia este sinonima cu posedarea.

Modul in care ne influenteaza diavolul este gradual :

La inceput el ne ispiteste. Zilnic arunca sageti arzatoare asupra noastra. Un arcas cand trage cu sageata trage ca sa omoare, ca sa scurga viata din cel pe care il ia la tinta. Asta e scopul diavolului … sa produca in noi o fisura prin care sa se scurga viata duhovniceasca. S-ar putea ca fisura sa nu fie mare, dar sa fie suficient de serioasa ca prin ea sa se scurga incet, incet, toata viata ta.
Apoi diavolul ne poate influenta si calauzi. Permitandu-i sa lucreze in viata noastra prin pacat, noi ii permitem sa ne influenteze si sa ne calauzeasca. Prin pacat ii oferim teritoriu diavolului.
Apoi diavolul ne poate lega si ne poate inrobi. Diavolul te poate tine rob in anumite pacate, te poate lega cu anumite vicii, te impovareaza spiritual si emotional. E ca si cum diavolul te-ar aresta si te-ar inchide in propria lui temnita. Nu are control deplin asupra ta, dar ar suficienta influenta ca sa te subjuge.
Apoi diavolul ne poate poseda. Cand vointa noastra este subjugata de diavolul si cand decizia noastra constienta este sa il slujim si sa-i facem voia, calea spre posedare se deschide larg.

Tinand cont de aceste lucruri, putem spune ca depresia este mai degraba o stare de opresiune demonica si nu neaparat o stare de posedare demonica. Aducandu-l pe om in depresie, diavolul il leaga prin forte invizibile si il opreste sa iasa din temnita mortii si sa vina la lumina. De obicei, omul care sufera de depresie are sentimentul ca nu poate face nimic. El vrea sa scape, striga dupa eliberare, se roaga de multe ori, dar parca nu are nicio putere. Sta in pat si plange intr-una. E pierdut intr-o lume intunecata si este intepenit in realitate.

Oare cine il poate scoate pe om din aceasta temnita ? Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu ! Luca 4 :18, Fapte 10 : 36 – 38 si Fapte 26 : 17 – 18

Desi nu ar trebui sa tragem concluzia ca depresia este o stare de posesiune demonica, nu este gresit sa afirmam ca, in multe cazuri, depresia este o stare de opresiune demonica, o stare prin care diavolul incearca sa distruga vointa omului, ca el sa fie anihilat ca fiinta libera, creata dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.

3.Exista solutii spirituale care sa aduca eliberarea de depresie ?

Dumnezeu poate vindeca miraculos pe cineva. Si cu toate acestea, nu toti bolnavii sunt vindecati de Dumnezeu. Sunt multi bolnavi care sufera de depresie si se roaga cu lacrimi si nu sunt ascultati. Nu exista o metoda unica de vindecare, Dumnezeu se foloseste si de medici, dar si de situatii supranaturale. Crestinul crede in puterea stiintei, dar mai ales in puterea lui Dumnezeu.

Iata ce solutii spirituale ne prezinta Biblia pentru a lupta cu depresia :