Rugăciunea este limbajul sufletului prin intermediul căruia omul se conectează cu divinul, creatura cu Creatorul. Pentru că rugăciunea este o experiență personală oamenii sunt tentați să o folosească oricum, uneori în afara cadrului stabilit de Dumnezeu.
1. Ce nu este rugăciunea?
Rugăciunea nu este o unealtă pe care o folosim ori de câte ori avem probleme, apoi o abandonăm în restul timpului. Dumnezeu nu este pompierul de serviciu, care apare când omul strigă după ajutor. Dumnezeu este Tatăl nostru ceresc. Rugăciunea nu este doar o practică religiosă și nici doar o dorință emoțională. Nu este nici metoda prin care Îl rugăm pe Dumnezeu să facă ceea ce am putea să facem noi. Spre exemplu, banii trebuie câștigați prin muncă, nu prin rugăciune. Rugăciunea nu este nici metoda prin care Îl informăm pe Dumnezeu despre ceea ce se întâmplă sau ceea ce ne dorim. ,,Tatăl nostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele” (Matei 6:32). Rugăciunea nu este metoda prin care ne afișăm spiritualitatea.
2. Ce este rugăciunea?
Definiția Catehizmului Prezbiterian: “Rugăciunea este jerfta dorinţelor noastre pentru Dumnezeu, în favoarea lucrurilor conforme voii Lui, în numele Domnului Isus, alături de mărturisirea păcatelor şi recunoaşterea plină de mulţumiri a milei Sale.” Rugăciunea Îi oferă lui Dumnezeu un argument legal să acționeze în favoarea noastră.
3. De ce trebuie să ne rugăm?
Orice relație dintre două sau mai multe persoane se realizează și se menține prin comunicare. Trebuie să ne rugăm pentru că Biblia ne încurajează să ne rugăm lui Dumnezeu. Ajutorul și resursele Bisericii sunt la El. În felul acesta Îl invităm pe Dumnezeu să rezolve problemele prea mari pentru noi. Trebuie să ne rugăm pentru că pentru a primi puterea spirituală în viața personală și în slujire. Trebuie să ne rugăm pentru că pentru vindecarea pe cale supranaturală a bolilor incurabile și pentru eliberare de duhuri necurate.
4. Condiții pentru rugăciunea ascultată
Rugăciunea trebuie facută cu încredere în Dumnezeu, cu speranța că El ne va ajuta. Rugăciunea trebuie făcută conform voii Sale și cu o inimă curată. Trebuie făcută adresându-ne Tatălui, în numele Domnului Isus Cristos. Rugăciunea trebuie făcută din toată inima și cu dorința să nu mai păcătuim. Trebuie făcută după ce am iertat tuturor celor care ne-au greşit. Dincolo de aspectul său teologic, rugăciunea rămâne închinarea inimii omului smerit, căutător de Dumnezeu, de iertare, iubire și liniște sufletească. Rugăciunea este oportunitatea credinței, speranța ascultării și manifestarea supunerii de Creator.
Cel mai puternic om e fragil în fața crizelor vieții, și cel mai mic om e puternic în brațele lui Dumnezeu. Pentru fiecare muritor este un loc în brațele lui Dumnezeu și “un fir de legătură” atunci când I se adresează prin rugăciune.
