“Așadar, întrucât copiii sunt părtași sângelui și cărnii, El a devenit asemănător cu ei, pentru ca, prin moarte, să-l distrugă pe cel ce are puterea morții, care este diavolul, și să-i elibereze pe cei care toată viața lor erau ținuți în sclavie prin frica de moarte.” (Evrei 2:14-15)
Evrei 2:14–15 merită mai mult decât două minute de citire a unui editorial. Aceste versete fac legătura între începutul şi sfârșitul vieții pământești a lui Isus. Ele explică foarte clar motivul venirii Lui.
“Așadar, întrucât copiii sunt părtași sângelui și cărnii”
Termenul “copil” este luat din versetul precedent şi se referă izvorul spiritual al lui Hristos, Mesia (vedeți Isaia 8:18; 53:10). Există, de asemenea, “copii ai lui Dumnezeu”. Cu alte cuvinte, trimițându-L pe Hristos, Dumnezeu are în vedere în mod special salvarea “copiilor” Săi. Este adevărat că “atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat [pe Isus]”. Dar este, de asemenea, adevărat că Dumnezeu Îşi aduna copiii care erau risipiți” (Ioan 11:52). Planul lui Dumnezeu a fost să-L ofere pe Hristos lumii și să aducă mântuirea “copiilor” Săi (vedeți 1 Timotei 4:10). Adoptarea se poate experimenta prin acceptarea lui Hristos (Ioan 1:12).
“El a devenit asemănător cu ei [sânge și carne]”
Hristos a existat dinainte de întrupare. El era Duh. El era Cuvântul etern. El era cu Dumnezeu și era Dumnezeu (Ioan 1:1, Coloseni 2:9). Dar El a luat carnea și sângele nostru, îmbrăcându-Și dumnezeirea cu umanitate. El a devenit complet Om și a rămas complet Dumnezeu. Acesta este un mare mister în multe feluri. Dar aceasta este inima credinței noastre și este ceea ce ne învață Biblia.
“pentru ca prin moarte”
Motivul pentru care a devenit om a fost pentru a muri. Ca Dumnezeu, El nu putea să moară pentru păcătoși. Dar ca om, putea. Scopul Lui a fost să moară. Așadar, trebuia să se nască om. El s-a născut să moară. Vinerea Mare este motivul Crăciunului. Aceasta este ceea ce trebuie să spunem despre însemnătatea Crăciunului.
“să-l distrugă pe cel ce are puterea morții, care este diavolul”
Murind, Hristos a dezarmat diavolul. Cum? Acoperindu-ne păcatele. Aceasta înseamnă că Satan nu are niciun temei legitim să ne acuze înaintea lui Dumnezeu. “Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi!” (Romani 8:33) – pe baza a ce ne justifică El? Prin sângele lui Hristos (Romani 5:9).
Ultima armă a lui Satan împotriva noastră este propriul nostru păcat. Dacă moartea lui Isus o înlătură, principala armă a diavolului îi este smulsă din mână. El nu poate să răstoarne hotărârea pentru pedeapsa noastră cu moartea pentru că Judecătorul ne-a achitat prin moartea Fiului Său.
“și să-i elibereze pe cei care toată viața lor erau ținuți în sclavie prin frica de moarte.”
Deci suntem liberi de frica morții. Dumnezeu ne-a justificat. Satan nu poate să conteste decretul. Și Dumnezeu intenționează ca acest lucru să aibă, pentru siguranța noastră, un efect imediat în viețile noastre. El dorește, ca un final fericit, să alunge toată robia și frica zilei de azi.
Dacă nu trebuie să ne temem de ultimul și cel mai mare dușman al nostru, moartea, atunci nu trebuie să ne temem de nimic. Suntem liberi. Liberi pentru bucurie. Liberi pentru cei din jur.
Ce cadou minunat de Crăciun de la Dumnezeu pentru noi!
