De ce să iubesc România? Ce mi-a oferit mie ţara asta? Da e adevărat, poate de cele mai multe ori ţi-a oferit frustrări, lipsuri, nedreptăţi, uşi închise. Te-au obligat să mergi să lucrezi pământuri străine, să înveţi obiceiuri şi dialecte pe care nu le cunoşti. Poate te-au forţat să trăieşti supliciul unui dor pe care nu îl meriţi când a trebuit să te desparţi de ai tăi, de oamenii pe care îi iubeşti.
Dar nu asta e ţara ta. Ei sunt oamenii care o conduc. Ei formează un sistem, dar sistemul nu te defineşte pe tine, pe părinţii tăi, pe nenea Gheorghe care vara stă şi munceşte pământul, şi nici pe tanti Floare care a ţesut porturi populare. În primul rând iubeşte România pentru că e ţara în care Dumnezeu te-a aşezat. Fii convins că asta nu e la întâmplare.
Puteai trăi în Siria şi acum să fii doar un refugiat, puteai să te naşti în Franţa, în Parisul luminos şi acum să fii doar unul care plânge şi tânjeşte după câteva momente de pace. Să ştii că nici Coca-Cola nu are un gust mai bun în America, şi nici pastele nu sunt mai strălucite în Italia. Mirajul străinătăţii despre câinii care umblă cu covrigi în coadă e destul de răspândit dar nu uita că şi ei au câini maidanezi.
Nu trebuie să fii de acord cu românii care nu procedează corect, care vor să dea din coate pentru a ajunge sus, care nu urcă treaptă cu treaptă. Nu trebuie să le ridici statui celor care îşi deschid buzunarele pentru a primi şpăgi şi mită.
Nu trebuie să le cânţi imnuri şi să aprobi nepotisme. Nici Goga nu a fost de acord cu ei, spunându-le vehement că “Nu ne prăbuşim nici de numărul duşmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoşătoare de meningită morală”. Şi câtă dreptate avea…
Cu toate astea nu putem la nesfârşit să arătăm cu degetul spre alţii. Noi ce facem să schimbăm ceva? Plecăm?! Nu ştiu dacă e asta soluţia.
De ce să iubesc România? O iubesc pentru că au fost nişte oameni care au luptat pentru libertatea mea, mi-au dat o istorie şi rădăcini. Iubesc România pentru universul ei nesfârşit pe care îl pot redescoperi iar şi iar, şi pe care nu mă pot sătura să îl admir, dar mai ales, o iubesc pentru felul perfect în care Dumnezeu a creat-o.
Îmi e dragă patria mea pentru oamenii frumoşi din ea, pentru oamenii plini de dragoste care sunt gata oricând să îţi deschidă uşa casei, şi să îţi ofere loc de odihnă, fie el şi într-un pod. Oriunde te-ai afla iubeşte România. O putem transforma prin rugăciunile noastre, dar mai ales prin mila lui Dumnezeu.
Iubeşte România, chiar dacă nu ţi-a dat bani să îi întorci cu lopata. Măcar nu te doare spatele de la cărat, şi oricum nu vom duce nimic cu noi. Dragi români, oriunde vă aflaţi vă doresc multă pace şi dragoste, şi îmi doresc ca Dragostea pentru Isus să fie singura patrie unde să ne dorim să ajungem, şi unde să emigrăm definitiv. La mulţi ani români! La mulţi ani România!
