Cazi, plângi și te doare. Simți cum povara grea apasă din ce în ce mai tare pe umerii tăi.
Ieri, scoteai strigăte de bucurie și te considerai victorios. Spuneai la toată lumea despre cât de mare e Dumnezeul tău. Astăzi, te-ai retras într-un colțișor și ai început să plângi, victoria nu mai era a ta. Te-ai văzut neputincios și gol. Mai sărac și mai necredincios ca niciodată. Mai nevrednic și mai părăsit.
Ieri, erai plin de dragoste. Spuneai că poți să înduri totul, spuneai că orice ar fi tu nu ai să te lași. Astăzi, dragostea ți-este atât de mică încât te usuci de unul singur pe dinăuntru.
Ieri, erai plin de avânt și te vedeai cucerind lumea toată, făcând totul. Astăzi, te vezi prea slab ca să îți mai dorești să faci ceva, dar mai să te și vezi făcând.
Cazi, plângi și te doare. Și ai vrea să vină cineva să stea puțin lângă tine. Sau poate puțin mai mult, poate chiar până îți trece. Dar se găsește acel cineva?
Uneori se lasă tăcerea și strigi în năuntrul tău: Doamne, câteodată cerul îmi pare atât de departe…
Poate dacă mai aștepți puțin, poate dacă nu ai să te mai uiți la tine, ai să auzi și un răspuns:
Copilul Meu, dar Eu sunt mereu lângă tine, chiar și când cerul îți pare departe. Nu uita că sunt Cel ce locuiesc în inima ta.
Nu știi că Eu îți dau putere în toate? Atunci când cazi, vin și te ridic și te port pe brațele Mele. Nu știi că de fiecare dată când ai spus că nu mai poți, mâna Mea te-a prins și ți-a dat avânt din nou?
Oare chiar nu știi că uneori există înfrângeri, că nu vei putea câștiga toate luptele, dar că Eu voi fi acolo până și în căderile tale?
Ți-am promis că îți voi șterge lacrimile. Ți-am promis că orice ai înfrunta, nu te las singur. Ți-am promis că îți voi lumina mereu drumul dându-ți suficientă lumină pentru pasul următor. De ce plângi? Nu mai plânge, cerul e chiar mai aproape decât crezi, iar Eu sunt chiar aici, lângă tine. Și rezolvarea e pe drum.
Frumos dialog cu Sufletul descurajat ! Fii binecuvântata, draga Lavinia !