Doamne, sunt aici chiar în acest moment. Mă vezi? Aș vrea să vorbesc cu Tine, dar nu știu ce să Îți spun. După cum deja știi, am obosit. Am obosit să mă mai rog, să mai sper, să mai cred. Îți cer aceleași lucruri și știu că mă auzi, știu că nu cer pentru persoana egoistă din mine. Și totuși, îmi spui să aștept. Te tot aștept de câțiva ani. Am crezut că am învățat lecția așteptării, lecția răbdării, a iertării și a iubirii. Acum ce vrei să mai învăț?
Mi se pare că timpul stă pe loc. Sunt oare singura care se întreabă de ce zilele nu mai contenesc să treacă? De ce sunt încă în așteptare și nu vii cu un răspuns?
Mi se pare că mă auzi, iar apoi te uiți la lacrimile care îmi curg pe față, la șoaptele de pe buze și la suspinul din inimă și nu faci nimic. Doamne, sunt aici, chiar aici. Nu vrei, Te rog, să încetezi cu tăcerea? Să pui odată capăt așteptării mele? Să vii și să faci minunea la care sper?
Zilele sunt tot mai reci, iar vremea de afară nu e responsabilă pentru asta. Oamenii sunt tot mai goi. Inimile tot mai înghețate. Și mi-aș dori…să faci ceva. Spune-mi, vii curând? Te aștept.
Poate te regăsești și tu printre aceste cuvinte. Câteodată timpul se așterne peste tine, iar răspunsul lui Dumnezeu nu mai apare. Uneori nu mai știi cum să te rogi, ce să mai ceri și cât să mai continui în rugăciune. Nu te lăsa. Chiar dacă pare că Dumnezeu nu te aude, El e acolo. Chiar dacă alții și-au văzut rugăciunile împlinite și tu nu, ai răbdare. Chiar dacă ți se pare că zăbovește, tu continuă să Îl aștepți. Ai încredere că Dumnezeu chiar știe ce face și, la momentul potrivit, va interveni și în problemele tale.
