Cel mai important lucru în viața aceasta este să fii neprihănit. Dacă ești cu haina albă poți fi sigur că indiferent ce se va întâmpla, tu ai o destinație fericită. Totuși cel mai important lucru din viață vine și cu ceva ce nu ne place.
Psalmistul David ne zice în psalmul 34 că de multe ori vine nenorocirea peste cel neprihănit. De ce, e greu de răspuns. Nenorocirea vine uneori peste toți oamenii. Te-ai aștepta ca nenorocul să apară sub diferite forme în viața oamenilor care nu-L iubesc pe Dumnezeu.
Logica noastră ne spune că dacă Îl iubim pe Hristos suntem păziți. Și de multe, de foarte multe chiar suntem. Dar există și acele momente indezirabile în viață pentru care nu avem răspuns. Atunci când necazurile vin, nu o să ne salveze nici prietenii, nici facultatea, nici înțelepciunea noastră, nici airbag-urile, nici cardul.
David ne spune că din momentele acelea de cumpănă care vin peste neprihăniți, doar Domnul ne scapă totdeauna din ele. Rețineți, totdeauna. Condiția este să umblăm în lumină, să fim lumină, să trăim în lumină.
Tot David întreba în alt psalm, cine poate spune, sunt curat, m-am curățit de păcatul meu? Cine poate zice sunt sfânt? Cine poate afirma că a trecut și ziua de azi fără să greșească în ceva? Umblatul în lumină înseamnă curățire continuă, nu păcate continue.
Să trăim cu frică de Domnul nu presupune o viață de oameni disperați, speriați de orice aduce clipa ca nu cumva să păcătuim. Nu! O viață în lumină este o viață în care să ne confruntăm mereu cu Scriptura, o viață de cercetare lăuntrică prin care fiecare ne dăm seama că nu putem fi perfecți și că tot ce suntem se datorează lui Hristos.
O viață în lumină înseamnă fericire, nu efort disperat. Fericire pentru că Hristos te-a îmbrăcat cu neprihănirea Lui. Tu n-ai făcut nimic pentru asta și totuși în El ai cerul.
„Domnul scapă sufletul robilor Săi, și nici unul din cei ce se încred în El, nu este osândit”.
Tot Domnul ne scapă… suntem la mâna Lui găurită de cuie.
