Dar Domnul Isus n-a spus niciodată că existența noastră în cer va fi pentru totdeauna. Dimpotrivă, El le-a vorbit ucenicilor Săi despre un eveniment care va schimba toata structura actualului univers.
Cred că aţi înţeles din articolul meu precedent că un element esenţial în gândirea noastră despre viitor trebuie să fie ceea ce se va întâmpla cu trupul nostru. Actualul nostru trup este „supus putrezirii” şi la trecerea noastră din această viaţă este pus în pământ. Apostolul Pavel ne spune că noi „aşteptăm răscumpărarea trupului nostru” şi că lucrul acesta este atât de important încât „în speranţa aceasta am fost mântuiţi” (Romani 8:24), adică scopul iertării noastre de păcate şi al împăcării noastre cu Dumnezeu este că într-o zi trupul nostru va fi înviat şi transformat, exact aşa cum a fost transformat trupul lui Isus când El a fost înviat din morţi. Tot Pavel ne spune că această transformare a trupului nostru va avea loc când Domnul Isus va reveni pe norii cerului (1 Tesaloniceni 4:13-17; 1 Corinteni 15: 51-54 şi Filipeni 3:20-21).
Cu ce scop vom primi acest trup nou, trup nesupus putrezirii? Răspunsul este de cea mai mare importanţă posibilă: Ca să domnim (să împărăţim) împreună cu Domnul Isus Cristos pe noul pământ (Apocalipsa 5:10; Matei 25:31-34; Apocalipsa 21:1-5, etc.).
Existenţa noastră în cer reprezintă o existenţă interimară. Dumnezeu a creat planeta pământ de dragul omului: ca aici Dumnezeu să-Şi nască şi să-Şi formeze copii cu care să locuiască El Personal, pentru toată eternitatea. Planul lui Dumnezeu cu omul este aici pe pământ. Este adevărat că omul, prin neascultarea de Dumnezeu, a afectat nu numai propria lui fiinţă, ci şi întreaga viaţă de pe pământ, dar trebuie să citim cu atenţie ce ne spune apostolul Pavel în Romani 8:19-24, despre răscumpărarea întregii creaţii odată cu răscumpărarea trupului omului.
De asemenea, este adevărat că Domnul Isus ne-a vorbit clar despre viaţa noastră cu El în cer, despre comorile pe care trebuie să ni le adunăm în cer, despre funcţiile pe care le vom avea în cer şi noi trebuie să luăm aceste învăţături cu cea mai mare seriozitate, aşa cum am făcut eu de-a lungul întregii mele cariere de predicator şi învăţător (am ţinut nenumărate predici despre răsplătirile în cer şi despre trăirea noastră pe pământ aşa încât să ne calificăm pentru funcţiile pe care vrea Domnul să ni le dea acolo). Dar Domnul Isus n-a spus niciodată că existenţa noastră în cer va fi pentru totdeauna. Dimpotrivă, El le-a vorbit ucenicilor Săi despre un eveniment care va schimba toată structura actualului univers. El îi spune lui Petru:„Adevărat, adevărat vă spun că atunci când va sta Fiul Omului pe scaunul măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel” (Matei 19:28). Cuvântul folosit de Domnul Isus şi tradus prin „înnoirea tuturor lucrurilor” este palingenesia, care înseamnă literal „o nouă geneză”, adică „restaurarea întregii lumi (cerul şi pământul) în starea pură şi glorioasă în care era înainte de neascultarea proto-părinţilor noştri” ( după: The Greek-English Lexicon of the New Testament, de Thayer).
Apostolul Petru se referă la acelaşi eveniment când le vorbeşte conducătorilor evrei despre Isus Cristos „pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremile aşezării din nou a tuturor lucrurilor” (Faptele ap.3:20-21). Cuvântul grecesc folosit de Petru aici este apocatastaseos, care înseamnă „refacerea în forma anterioară”.
Domnul Isus vorbeşte şi de învierea morţilor şi de schimbările radicale care se vor întâmpla atunci cu trupul nostru: „Căci la înviere (oamenii) nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu din cer” (Matei 22:30).
Prin urmare, Domnul Isus, apostolul Petru şi apostolul Pavel ne vorbesc clar despre o refacere sau transformare radicală a întregii creaţii, o nouă creaţie „în care va locui dreptatea” (2 Petru 3:13). Apostolul Ioan îşi adaugă mărturia lui la acest fenomen măreţ şi glorios în Apocalipsa 21:1-5, unde ne redă viziunea unui cer nou şi a unui pământ nou, unde Dumnezeu va locui cu oamenii.
Când se vor întâmpla lucrurile acestea?
Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Despre ziua aceea şi despre ceasul acela nu ştie nimeni; nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl” (Matei 25: 36) .
Dar Domnul Isus ne-a dat un jalon extrem de important, ceva care poate fi văzut de toată lumea: „Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi vestită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor naţiunilor. Atunci va veni sfârşitul” (Matei 24:14). Aceasta este ceea ce noi numim „marea trimitere”, dată nu numai apostolilor ci tuturor generaţiilor de ucenici ai lui Isus care vor veni după apostoli: „Duceţi-vă şi ucenicizaţi toate naţiunile, botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt şi învăţându-i să păzească (să trăiască după) tot ce v-am poruncit (după toată învăţătura Mea). Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin” (Matei 28:19-20).
Acestea fiind spuse, a venit momentul să ne uităm cu mai multă atenţie la ce ne învaţă Domnul Isus despre viitor. O vom face în articolele următoare, cu ajutorul Lui.
