Când Se va întoarce Dumnezeu?
Dumnezeu S-a separat de oameni după falimentul lui Adam şi Eva în grădina Eden. După încheierea legământului cu Dumnezeu la Sinai şi după ce evreii au construit „Cortul întâlnirii”, Dumnezeu a coborât pentru o vreme cu gloria Lui în Cortul acela (Exod 44:34).
Slava lui Dumnezeu a mai coborât odată şi a umplut Templul clădit de regele Solomon (1 Împăraţi 8:10-11 şi 2 Cronici 5: 13-14).
La anul 587, cu câteva zile înainte de sosirea armatelor lui Nebucadneţar, care au cucerit Ierusalimul şi L-au dărâmat, profetul Ezechiel a văzut cum slava lui Dumnezeu s-a ridicat de pe Templu şi a plecat (Ezechiel 1: 1-28).
După robia babiloniană, evreii s-au întors în ţara lor şi şi-au reclădit Templul. Dar slava lui Dumnezeu n-a coborât peste Templul acesta. Dumnezeu nu s-a mai întors…
De atunci, iudeii au rămas cu această întrebare dureroasă: Când se va întoarce Dumnezeu?
Profetul Isaia, care a trăit cu 700 de ani înainte de naşterea lui Isus, a fost cel care a dat un răspuns la această întrebare. El îşi începe răspunsul în cap. 40 al cărţii lui:
„Iată Dumnezeul vostru! Iată, Domnul Dumnezeul vostru vine cu putere şi porunceşte cu Braţul Lui. Iată că plata este cu El şi răsplătirile vin înaintea Lui. El Îşi va paşte turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sânul Lui şi va călăuzi blând oile care alăptează” (Isaia 40:19-11).
Isaia îşi continuă viziunea în cap.52:
„Ce frumoase sunt pe munţi picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea! O*Picioarele celui ce zice Sionului. „Dumnezeul tău împărăţeşte!” Iată glasul străjerilor tăi răsună; ei îşi înalţă glasul şi strigă toţi de bucurie, căci văd cu ochii lor cum se întoarce Domnul în Sion!… Domnul Îşi descopere Braţul lui cel sfânt înaintea tuturor naţiunilor şi toate marginile pământului vor vedea mântuirea Dumnezeului nostru!” (Isaia 52:7-10).
Observaţi că în ambele texte Isaia vorbeşte de un personaj numit „Braţul Lui”: În primul text „porunceşte cu Braţul Lui” şi în al doilea „Îşi descopere Braţul lui cel sfânt”. Apoi ne spune că prin acest „Braţ al lui”, Dumnezeu aduce mântuirea tuturor naţiunilor.
După acest anunţ glorios, ne-am aştepta să ni se descrie întoarcerea lui Dumnezeu la omenire, ca să-i aducă mântuirea, eliberarea, salvarea. În loc de aşa ceva, Isaia de descrie cum „Braţul”, sau „Robul” Domnului este dispreţuit de oameni, este torturat de ei şi este ucis.
„Totuşi , EL suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui… El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El şi prin rănile lui suntem vindecaţi” (Isaia 53:4-6).
Pe baza a ceea ce a făcut acest „Braţ” sau „Rob” al Domnului, se poate lansa acum invitaţia aceasta adresată tuturor naţiunilor:
„Să se lase cel rău de calea lui şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru care nu oboseşte iertând” (Isaia 55:7).
Această întoarcere a lui Dumnezeu la omenire ne este descrisă apoi de profetul Zaharia, care a trăit aproximativ pe la anul 450 î.Cr.:
„Saltă de veselie, fiica Sionului! Stigă de bucurie, fiica Ierusalimului. Iată că Împăratul tău vine la tine; El este drept şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe… El va vesti naţiunilor pacea şi va stăpâni de la o mare la ceealaltă şi de la râu până la marginile pământului” (Zah.9:9).
În continuarea viziunii lui, profetul Zaharia vorbeşte din partea Domnului, spunnând că oamenii „îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns” (12:10) şi apoi arată că „în ziua aceea se va deschide… un izvor pentru păcat şi necurăţie” (13). Încheierea viziunii este aceasta:
„Şi Domnul va fi Împărat peste tot pământul. În ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn şi Numele lui va singurul Nume” (Zaharia 14:9).
Oricine „are ochi să vadă” va recunoaşte în aceste profeţii pe Domnul Isus Cristos. Prin El S-a întors Dumnezeu înapoi, nu numai la Israel, ci la întreaga omenire.