Am văzut mai multe idei care dominau gândirea oamenilor între care S-a născut şi a crescut Isus. Pentru iudei, ideea dominantă era că trebuie să organizeze o armată cu care să se elibereze de sub oprimaţia romană. Le lipsea doar liderul care să facă lucrul acesta.
Isus vedea clar că pe calea aceasta concetăţenii Lui vor aduce asupra lor şi a ţării lor un groaznic dezastru. Dar care era atunci alternativa?
Isus le oferea alternativa în predicile Lui. Nouă ne este greu să recunoaştem că Isus le oferea în mod clar soluţia, fiindcă nu suntem familiarizaţi cu complexul de idei al acelei vremi. Iată exemplul cel mai simlu. Formaţiuni mai mici sau mai mari ale armatelor romane circulau tot timpul prin sate şi prin oraşe. Transportul era întotdeuna o mare problemă. Fiecare soldat roman trebuia să care cu el o parte dintre lucrurile lui. Conducerea romană a introdus un ordin care spunea că orice civil, pe care îl vedeau romanii, putea fi obligat să vină şi să ia povara unui soldat şi să o ducă el pe distanţa de o milă (aproximativ 1 km si jumătate).
Practica aceasta îi înfuria pe iudei peste măsură: era jignitoare, era deranjantă, era degradantă. Acum, poate veţi înţelege ce efect şocant a produs între iudei ideea lansată de Isus în predica de pe munte:
„Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două” (Mat.5:41). Singura situaţie în care erai silit să mergi cu cineva o milă de loc era când erai forţat să cari bagajele unui soldat roman. Isus le dă soluţia: Duceţi-i bagajele pe mila cerută, apoi spuneţi-i soldatului: „Văd că ai poveri aşa de greu de purtat. Eu vreau să-ţi uşurez cât de cât viaţa şi de aceea ţi le voi mai duce încă o milă!”
Cum? De ce să fac eu aşa ceva? Răspunsul vine imediat:
„Iubiţi pe vrăjmaşii voştri… Faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc” (Mat.5:44).
Vă imaginaţi cum au putut să cadă aceste cuvinte peste urechile celor care nu visau decât răzbunare şi violenţă?! Cum s-au răsucit ascultătorii în ei înşişi?
Cuvintele lui Isus atingeau cel mai sensibil nerv al politicii tuturor iudeilor. Ne mirăm că iudeii nici măcar n-au vrut să audă de aşa ceva?
Acum, imaginaţi-vă că toţi iudeii L-ar fi crezut pe Isus şi L-ar fi ascultat pe Isus. Imaginaţi-vă că iudeii ar fi început să le spună romanilor: „Vă iubim! Fiţi bine veniţi în ţara noastră! Vom face totul să vă simţiţi bineveniţi la noi!”
Imaginaţi-vă cât de surprinşi ar fi fost romanii! Imaginaţi-vă cum ar fi reacţionat ei văzându-i pe evrei făcându-le tot felul de gesturi de prietenie şi de iubire! Nu şi-ar fi schimbat ei totalmente atitudinea şi politica faţă de evrei? N-ar fi fost aceasta o revoluţie uriaşă, de un tip cu totul nou, în tot imperiul roman?
Ceea ce oferea Isus era o soluţie politică la relaţiile tot mai pline de duşmănie dintre cele două popoare şi cu siguranţă că nu s-ar fi ajuns la tragedia groaznică din anii 66-71! În loc de aceasta, ce înflorire spirituală, economică şi relaţională s-ar fi creat în ţară şi în imperiu!
Oferta uluitoare făcută de Isus atunci rămâne în picioare şi astăzi. Pentru cei mai mulţi este şi astăzi tot atât de incredibilă şi de imposibilă. Şi totuşi, aceasta este singura cale spre schimbarea radicală a întregii rase umane!
Înţelegerea soluţiei pe care a oferit-o şi o oferă Isus este nevoia cea mai vitală atât pentru fiecare individ de astăzi, cât şi pentru fiecare ţară, cât şi pentru omenirea întreagă.
Lucrul acesta vom urmări să-l facem în articolele viitoare.
Dar mai întâi trebuie să vedem ce le-a profeţit Isus evreilor dacă vor respinge soluţia Lui şi vor continua pe calea violenţei. Abia când vom înţelege şi profeţia aceasta, vom putea înţelege mai bine alternativa pe care o oferea Fiul lui Dumnezeu.
