Ne vom uita acum la modul în care Isus a prevestit dărâmarea Ierusalimului şi a Templului. Este unul dintre cele mai răstălmăcite şi mai controversate texte din întreaga Biblie. Pe baza lui s-au construit cele mai bizare scenarii apocaliptice. Noi nu vom intra în aceste controverse, ci vom căuta doar să vedem exact ce ne spune textul Scripturii.
Acest text este Matei 24-25, Marcu 13 şi Luca 21. Iată introducerea din Matei:
„La ieşirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului. Dar Isus le-a zis: „Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.” El a şezut pe Muntele Măslinilor şi ucenicii Lui s-au apropiat de El şi i-au zis: „Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia? (Matei 24:1-3).
Să analizăm cu atenţie textul acesta, deoarece el stabileşte cadrul întregii vorbiri a lui Isus care urmează.
Isus a făcut afirmaţia şocantă pentru ucenici că Templul va fi demolat. Normal era ca ucenicii să întrebe doar: „Când se va întâmpla lucrul acesta?” Dar se pare că ei îşi imaginau că acest eveniment va marca „venirea” lui Isus şi „sfârşitul veacului acestuia”. De aceea, ei nu se limitează la întrebarea când va fi demolat Templul, ci adaugă: „Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?”
Prin urmare, în ceea ce urmează, Isus va răspunde la toate trei întrebările şi o face într-un singur discurs. Problema care ni se pune nouă este să ştim când răspunde la întrebarea referitoare la dărâmarea Ierusalimului, când la cea referitoare la „sfârşitul veacului” şi când la revenirea Lui. De ce este aceasta o problemă? Fiindcă după ce le dă o serie de informaţii, Isus face această precizare de a cărei înţelegere depinde totul:
„Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta (adică, generaţia aceasta) până se vor întâmpla toate aceste lucruri. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece. Despre ziua aceea şi despre ceasul acela nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl” (Matei 24:34-36; Marcu 13:30-32; Luca 21:32-33). Să mai adăugăm şi faptul că în Matei 24:14 ni se mai dă un jalon foarte important: „Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor naţiunilor. Atunci va veni sfârşitul.”
Să ne reamintim că ucenicii au pus trei întrebări: Când va fi demolat Templul, care va fi semnul sfârşitului, şi care va fi semnul venirii Domnului Isus.
La această din urmă întrebare, Domnul Isus răspunde: „Despre ziua aceea şi despre ceasul acela nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl”.
La întrebarea a doua, Domnul Isus dă răspunsul: Când va fi predicată Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu la toate naţiunile.
La prima întrebare, Domnul Isus răspunde: Înainte de a se încheia această generaţie. Şi aceasta s-a întâplat în anul 71, când romanii au demolat Templul şi Ierusalimul.
Pentru evenimentul acesta, Domnul Isus le-a dat un semn:
„De aceea, când veţi vedea „urâciunea pustiirii” , despre care a proorocit Daniel, „aşezată în locul preasfânt – cine citeşte să înţeleagă – atunci cei ce vor fi în Iudea să fugă la munţi, cine va fi pe acoperişul casei să nu se coboare să-şi ia lucurile din casă şi cine va fi la câmp să nu se întoarcă să-şi ia haina. Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de sabat. Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi” (Matei 24:15-21).
Evanghelistul Luca traduce pentru greci proorocia din Daniel şi spune mai simplu:
„Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de armate, să ştiţi că atunci sfârşitul lui este aproape. Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi…” (Luca 21:20-26).
Vă rog să vă uitaţi bine că Domnul Isus a proorocit lucrurile acestea referitor la dărâmarea Ierusalimului şi a Templului, şi nu referitor la „sfârşitul veacului”, cum fac atât de mulţi în zilele noastre.
Este foarte uşor să fim înşelaţi de cei ce fac tot felul de speculaţii pe temele acestea. De aceea, Domnul Isus îşi începe discursul pe aceste teme cu avertizarea: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva” (Mat.24:24:14; Marcu 13:5). Să citim avertizarea aceasta aşa cum ne-o redă, mai pe larg, Evanghelistul Luca:
„Băgaţi de seamă să nu vă amăgească cineva. Căci vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: „Eu sunt Cristosul” şi „Vremea se apropie”. Să nu mergeţi după ei. Când veţi auzi de războaie şi de răscoale, să nu vă înspăimântaţi, pentru că întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri. Dar sfârşitul nu va fi îndată.” (Luca 21:8-9).
Domnul Isus ne dă aici două metode prin care unii încearcă să ne înşele. Întâi, prezentându-se pe ei înşişi ca fiind cei aleşi de Dumnezeu să conducă războiul de eliberare. În al doilea rând, afirmând că sfârşitul este aproape. De ce nu-i aproape sfârşitul? Fiindcă mai este mult până când vom împlini sarcina pe care ne-a dat-o El să predicăm Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu tuturor naţiunilor pământului (Matei 28:29-30). Şi numai „atunci va veni sfârşitul”, când această Evanghelie va fi vestită tuturor naţiunilor.
