Isus s-a înfățișat înaintea ucenicilor aducându-le pace. Putea foarte bine să intre în camera aceea distrugând ușa sau dărâmând pereții. Mesajul Evangheliei este unul limpede, Dumnezeu nu intră cu picioarele în viața niciunui om.
Toma nu a fost necredincios ci era în pericolul de a deveni o astfel de specie de creștin. Necredincios era dacă după dovada incontestabilă a învierii refuza să creadă adevărul. Cel mai grav lucru este să vezi cu ochii tăi și să nu crezi.
De nicăieri a apărut și o evanghelie după Toma. Adică ceva gnostic, eretic. Dar publicul îmbrățișează astfel de noutăți picante. Așa au îmbrățișat o altă prostie creată cu inteligență, Codul lui Da Vinci. Ce e ciudat e că unii oameni n-au nevoie de dovezi, cred pur și simplu lucruri absurde sau îi cred pe alții și nu pe Dumnezeu. Deși ar fi mai simplu să creadă în Cuvântul lui Hristos.
Isus i-a zis lui Toma că e ferice de cei ce n-au văzut și au crezut. Adică ferice de noi cei care Îl vedem pe El cum ne izbăvește când avem necazuri, de noi cei care Îl vedem pe El transformând oameni într-un fel pe care psihologia sau inteligența nu ar putea să-l imite, de noi cei care suntem iertați de Isus când oamenii nu ne mai dau șanse.
Toma a fost cam ce-am fost noi cândva și cam ce suntem unii din noi astăzi. Oameni care mai dorim să mai vedem câte ceva, poate vreo minune din când în când. Dar nu realizăm faptul că în lumea asta e o minune că ești sănătos sau în viață, e o minune să ai ce mânca atunci când alții au obrajii subți de foame, e o minune să te închini lui Dumnezeu în duh și adevăr când alții Îl caută pe Dumnezeu printre morți.
Până la urmă credința e un dar. Fiecare om are într-o zi posibilitatea să creadă în Hristos și în lucrarea Lui sau să treacă mai departe având o religie ori nici atât.
În final, e ferice doar de cei care cred. Aceia nu vor fi aruncați la coșul de gunoi al timpului.
