Când Dumnezeu ne mai dă o zi, este o șansă să fim mai buni, să colorăm cerul pastelat în viața altora, să iubim fără să așteptăm ceva în schimb, să lăsăm pe Hristos să rezolve ce nu putem noi și să fim acolo, când e nevoie.
Când Dumnezeu ne mai dă o zi, lăsăm deoparte frământările omenirii, îngrijorările din ziare, dilemele de pe rețelele de socializare și mergem înainte făcând ceea ce trebuie, călăuziți, sfințiți și plini de suc și verzi.
Când mai primim în dar o zi, ne îmbrățișăm copiii și le arătăm că e mai important timpul petrecut cu ei decât cu televizorul. De la ei poți primi mai mult decât primești de la guvern, de la cardul din portofel sau din partea amicilor. Ei sunt fericiți că ești cu ei…
Când Dumnezeu ne mai dă o zi, trebuie să avem grijă să nu ne pierdem în ea alergând ca niște bezmetici după lucruri fără sens, mai bine dăm un telefon cuiva și îl întrebăm ce mai face, suntem mai câștigați…
Cu o zi în plus, faci o rugăciune în plus pentru oameni pentru care nu se roagă nimeni. Nu știi prin ce minune specială li se mântuiește sufletul. Să nu uităm că nu noi, ci Hristos schimbă. Noi suntem doar transmițători de vești bune nu de bârfe.
Când ne deschidem ochii pentru încă o zi, să nu uităm să Îi mulțumim Celui fără de care zile n-ar mai fi, nici pământ și nici cer. Mulțumirea atrage după sine multe binecuvântări și nu e greu să spui mulțumesc lui Hristos. El aude oricând și nu e surd cum spune necredința unora din noi.
El aude glasul meu. E o promisiune care mă motivează să Îi zic mereu câte ceva, așa cum știu și cum pot. Nu îmi iese mereu ca la carte dar Îi spun ce știu iar El mă binecuvântează cum dorește.
Eventual îmi mai dă o zi…