Două expresii sunt foarte uzate în perioada asta și anume: „Paște fericit!” Și „Hristos a înviat!” Sunt pe buzele tuturor și devii un fel de eretic dacă nu le spui, chit că prima nu e corectă gramatical iar cea de a doua, deși e reală e ceva așa de special încât puțini oameni care o rostesc o și cred.
Mi se duce gândul inevitabil la detaliile oferite de apostolul Marcu despre evenimentele imediat următoare învierii și anume despre reacția ucenicilor în două instanțe diferite la auzul veștii despre înviere. Reacția lor a fost necredința sau un fel modern de a spune „Du-te bă d-aici!” Asta a fost reacția și la vestea Mariei și la confirmarea venită de la ucenicii cu care Mântuitorul a vorbit pe drumul spre Emaus.
Prima care le dă vestea învierii e Maria care văzuse și mormântul gol și îngerul și chiar pe Mântuitorul care i se arătase (și nu doar ei),. Cu alte cuvinte avea informații sigure că e viu, și nu mă îndoiesc că le-a prezentat ucenicilor pe toate, le-a a povestit tot. Răspunsul Marcu 16:11 „Când au auzit ei că este viu și că a fost văzut de ea, n-au crezut-o.”
A doua veste despre înviere o dau ucenicii ce plecau dezamăgiți la țară după ce speraseră din toată inima că Isus va împărăți și nu fusese așa, ei sunt abordați pe drum de Mântuitorul și li se descoperă așa că, se întorc și vin la ceilalți să le dea vestea. Rezultatul: v 12: „dar nici pe ei nu i-au crezut”
Ce mă intrigă și mai tare este că între cele două mărturii ale învierii a mai fost un eveniment interesant care ar fi trebuit să lămurească lucrurile și anume: După vestea Mariei Petru dă fuga la mormânt și găsește mormântul gol și fâșiile de pânză pe pământ. Deci când vin cei dinspre Emaus cu vestea deja doi din ei văzuseră mormântul și nici așa nu cred.
Și dragilor e vorba despre ucenicii care au văzut probabil toate minunile, toate vindecările, scoateri de draci, înțelepciunea și care știau că așa trebuie să se întâmple: Luca 24:44: „Iată ce va spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci și în Psalmi.”
Nu. Vestea învierii nu e așa ușor de crezut și pare incredibil pentru orice necreștin și pare necredibil și pentru cei mai mulți dintre creștini deși e fundamentul creștinătății. Două întrebări am tot adresat oamenilor în perioada asta și răspunsurile m-au pus pe gânduri. Prima a fost: „chiar crezi că Hristos a înviat?” Și răspunsul a fost aproape de fiecare dată „da” fie că a fost rostit mai timid sau cu rușine sau îndoială. A doua întrebare a fost „crezi că și noi vom învia?” la această întrebare în cele mai multe situații a fost blocaj. Și cred că știu și de ce.
Un element comun al celor ce cred în învierea Lui dintre ucenici e întâlnirea cu El. Fără să se întâlnească cu El nu au putut crede oricât de sigure au fost sursele de informare (Maria și cei doi ucenici întorși de la Emaus) și oricât de evidente au fost dovezile (mormântul gol văzut de Petru). Ucenicii au crezut când Isus s-a revelat lor, li s-a descoperit. Asta mă face să cred că e imposibil să crezi o asemenea veste fără o întâlnire cu El.
Nouă ne place să asociem această sărbătoare cu bucuria și fericirea dar nu știu cât e de corectă asocierea. Scria cineva că nu e prea gustoasă carnea de miel și de aceea gospodinele o condimentează bine ca să fie bună de mâncat. Cam așa facem și noi cu sărbătoarea asta care la origine aduce ca la ucenici tulburare, gânduri de necredință, împietrire. Aducem condimente care nu au a face cu acele evenimente: ouă, iepuri, urări, mesaje, lumină, miel, băutură etc. Nimic din simbolurile acestea nu au de a face cu sărbătoarea Învierii ci sunt doar condimente care maschează o mare tulburare.
Să afirmi Hristos a înviat chiar nu e greu și dă bine. Să crezi că Hristos a înviat e tulburător, dramatic, inconfortant, enervant. Credința în învierea Lui te obligă să te schimbi, nu te mai lasă la fel, te urmărește insistent și te presează să iei o anume poziție. Nu poți sta indiferent față de învierea Sa. Asta e dovada că Hristos a înviat a trecut de la stadiul de „Salut” la cel de credință.
