Domnul m-a călăuzit să citesc capitolul doi din Neemia și am văzut ceva ce nu mai văzusem niciodată. Acest capitol conține o istorisire plină de încurajare pentru toți cei care vin la Domnul cu o inimă îngreunată.
Neemia era paharnicul regelui Artaxerxes al Persiei. Aceasta însemna că el gusta vinurile înainte ca acestea să fie aduse la masa regelui pentru a fi siguri că nu erau otrăvite. Cu timpul, Neemia a devenit un slujitor de încredere al regelui.
Neemia a primit vești de la fratele său că Ierusalimul era în ruine. Populația fusese decimată, iar poporul trăia într-o situație groaznică și condițiile se înrăutățeau zilnic. Această veste a frânt inima lui Neemia. El iubea ținutul lui Iuda și Ierusalim și o durere a început să îi cuprindă inima.
„ …am luat vinul şi l-am dat împăratului. Niciodată nu fusesem trist înaintea lui. Împăratul mi-a zis: „Pentru ce ai faţa tristă? Totuşi nu eşti bolnav; nu poate fi decât o întristare a inimii.” Atunci m-a apucat o mare frică” (Neemia 2:1-2).
Trebuie să înțelegi, oamenilor le era interzis să vină în prezența regelui fiind triști, mai ales slujitorii de la curte. Neemia știa că aceasta l-ar putea costa viața și era foarte speriat. Dar regele a fost umplut de compasiune când a văzut durerea lui Neemia. Scriptura ne spune că regele a dar slujitorului său trist o scrisoare de recomandare, deschizând visteria regală pentru el. Și apoi regele i-a împlinit dorința inimii lui Neemia: permisiunea de a merge la Ierusalim pentru a construi templul și zidurile cetății.
Iată ceea ce Domnul mi-a scos în evidență: dacă a fost posibil ca Neemia să intre în prezența unui rege păgân cu o înfățișare tristă, gravă și totuși să găsească favoare, compasiune și să toarne binecuvântări dincolo de imaginație, cu cât mai mult va arăta Regele Isus compasiune și va dărui binecuvântări peste fiecare dintre noi, copii Săi, când suntem plini de întristare. Va arăta un rege păgân mai multă milă unui slujitor mâhnit decât Regele milos față de toți. Cu siguranță că nu! Inima Tatălui este totdeauna mișcată de compasiune față de copii Lui.
