Am trăit multă vreme cu impresia că trebuie să fiu într-un anumit fel ca Dumnezeu să mă placă. Mereu mi se spunea ce am voie să fac și ce nu am voie să fac. Și nu L-am dorit pe Dumnezeu în viața mea. I-am întors spatele și am dus-o ”destul de bine” fără El.
Dar într-o zi El s-a întâlnit cu mine. El, cel Adevărat. Și atunci am înțeles că nu trebuie să mă încadrez într-un tipar anume ca El să mă iubească, că El mă iubește așa cum sunt, iar eu nu pot decât să îi dăruiesc inima mea, nimic mai mult, nimic mai puțin. Iar dacă îi dăruiesc inima mea El o va schimba, o va transforma. Dintr-o omidă într-un fluture ce își întinde aripile și zboară. Dintr-un pământ uscat într-un pământ roditor. Pentru că asta face Dumnezeu, repară cioburi. Culege bucăți de inimi, le pune la loc și le face mai frumoase decât au fost vreodată.
Am dus-o destul de bine fără Dumnezeu. Numai că am realizat într-un târziu că acel bine era relativ. Că trăiam undeva prin mocirla lumii și mi se părea că tot ce zboară se mănâncă. Am dus-o destul de bine fără Dumnezeu. Atâta doar că sufletul îmi era apăsat de păcat și nu avea liniște. Îmi lipsea bucuria adevărată și nădejdea mântuirii. Tot ce aveam era o inimă goală și frântă. Flămândă și însetată după mai mult, după ceva ce oamenii, lucrurile materiale și viață însăși nu puteau oferi. Am dus-o destul de bine fără Dumnezeu, aș putea să spun. Dar ar fi o adevărată minciună. Căci adevărul e că viața mea a început după ce L-am găsit pe El. Atunci când El s-a oprit lângă mine eu am învățat să trăiesc.
Nu știu cine ești și nici care este povestea ta. Știu doar că toți avem o poveste și un dor în inimă. La unii dintre noi, acest dor e atât de ascuns încât cu greu mai poate fi văzut. Dar tu, tu te cunoști. Tu ești cel care deții cheia propriului tău suflet, tu îți știi povestea și dorul și mai știi ceva. Știi că Dumnezeu caută să se întâlnească cu tine. Uită, uită tot ce știi despre El. Uită ce ai auzit, ce ți s-a spus și ce ți s-a părut. Dă tot la o parte. Deschide-ți inima și invită-L pe Dumnezeu în viața ta. Nu vrea nimic altceva de la tine. Nu este nimic ce ai putea să îi oferi, pentru că tot ceea ce ai, vine din mâna Lui. Tot ce ai e doar ceea ce ești. Tu, esența ta, inima ta. Aceea îi poți dărui lui Dumnezeu. Nu e nimic altceva ce ai putea să îi dăruiești lui Dumnezeu decât pe tine. Și dacă îl lași El te va transforma dintr-o omidă într-un fluture. Dintr-un suflet robit de păcat și de mizerie într-o ființă curată și liberă.
Dacă te-ai fi putut salva singur, dacă faptele bune ar fi dus undeva, dacă lumea ar fi avut destulă dragoste și curăție încât să acopere răutatea și întunericul, atunci nu ar mai fi fost nevoie de Iisus. Dar lumea e un loc rece și murdar, întunecat și gol. Iisus Hristos e singurul care a murit pentru păcatele tale, ale omenirii întregi. Singurul care poate să îți ofere mântuire iar această mântuire se capătă prin credința în El. Astăzi El dorește să se întâlnească cu tine, să îți spună că te iubește, că ai preț în ochii Lui. Să îți spună că viața e mai mult decât tot ceea ce trăiești tu acum și că acest pământ nu e totul. Poți veni așa cum ești. El te cunoaște, te știe. Tot ce dorește e să îi lași inima ta ca dar, cu adevărat. Nimic mai mult, nimic mai puțin.
Ce îi vei răspunde? Alegerea îți aparține.
