Dimineața mea de duminică era deja ciudată. In loc să stau în fața bisericii aducându-le un mesaj, stăteam în fața televizorului privind buletinul de știri.
Din câte îmi amintesc aceasta era prima data când anulasem toate serviciile în toate campusurile. Și nu a fost o decizie ușoară. Având însă în vedere că oficialitățile orașului îndemnaseră populația să stea acasă și să evite să iasă pe străzi din cauza uraganului Harvey cred totuși că acesta a fost decizia corectă. Așa că m-am trezit în mijlocul unei dimineți de duminică liberă. (O, pot spune că a fost frumos să dorm în plus.)
Dar apoi au început să transmit buletinele de știri actualizate. Imagine după imagine din Rockport. Poveste după poveste din Houston. Dezastrul lăsa fără grai și nu se opera. Ca mulți dintre voi am stat lipit de ecranul televizorului navigând între CNN, FOX și Canalul meteo. Am auzit fraza: „un potop care se întâmplă odată la 1000 de ani”. Am primit SMS-uri ca: „noi suntem în siguranță dar vecinii noștri nu sunt.” Și care dintre noi va putea uita vreodată imaginile acelea cu cetățenii care răspunzând apelului umanitar și-au folosit bărcile inadecvate pentru asta în misiuni de salvare prin cartiere.
Uimitor. Dacă ar fi fost doar o peliculă! Dar nu este. Aceasta este istorie.
Deci, ce trebuie să facem?
În primul rând, înainte de toate, ne rugăm. Ne rugăm ca Dumnezeu să dea o direcție diferită furtunii și să ușureze suferința celor afectați.
După aceea, ajutăm. În faza incipientă după un asemenea dezastru, cea mai acută nevoie, după rugăciune, este aceea de sprijin financiar sub formă de donații în contul organizațiilor care oferă primul ajutor în caz de dezastru.
Recomandarea noastră este să donați direct în conturile online ale Samaritan Purse sau ale Crucii Roșii, filiala americană:
https://www.samaritanspurse.org/disaster/hurricane-harvey/
https://www.redcross.org/donate/hurricane-harvey
Nu facem doar să ne rugăm și să ajutăm, cred că ceea ce trebuie făcut este să și învățăm. Ce lecții spirituale sunt predate de asemenea momente?
Isus i-a criticat pe liderii spirituali ai vremii sale pentru că atenția lor era fixată pe vreme în timp ce semnele vremurilor erau cu desăvârșire ignorate: „Înfăţişarea cerului ştiţi s-o deosebiţi, dar semnele vremurilor nu le puteţi deosebi?” (Matei 16:3, NTLR)
Ce lecții trebuie să învățăm cu toții din tot ce s-a întâmplat? Este acest modul prin care Dumnezeu ne trimite niște avertismente? Eu cred că da. Cel puțin trei lucruri îmi vin în minte:
Lecția nr. 1 – Lucrurile nu dăinuiesc. Relațiile da.
În timp ce ascultai istorisirile celor evacuați, a supraviețuitorilor, ai fost atent(ă) la cum exprimau în cuvinte ceea ce au trăit? Nici unul nu și-a exprimat jalea profundă după televizorul cu plasmă sau SUV-ul scufundat. Nici unul nu aleargă pe străzi strigând: ”Mi-am pierdut burgiul performant!” sau ”Pe crosele mele de golf le-a luat curentul.” Dacă sunt îndoliați, este pentru că au pierdut oameni dragi. Dacă se bucură, este pentru că oamenii dragi lor au fost găsiți.
Să ne reamintească oare Isus că oamenii contează mult mai mult decât lucrurile? Într-o țară unde avem mai multe super-market-uri decât școli, mai multe datorii decât salarii, mai multe haine de purtat decât ocazii de-a o face, se poate ca mesajul lui Cristos pentru noi să fie:
„Fiți atenți și păziți vă de orice fel de lăcomie, căci viața cuiva nu stă în belșugul avuțiilor lui!” (Luca 12:15, NTR)
Uraganul a distrus mașini în valoare de 40 de mii de dolari, mașini pe care nimeni nu le va mai conduce vreodată pe care le vedem ascunse printre dărămăturile lasate în urmă de Harvey. Și undeva în adâncurile minților noastre auzim ecoul fin al cuvintelor lui Isus: „Într-adevăr, la ce i ar folosi unui om să câștige întreaga lume, dacă și ar pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimbul sufletului său?” (Matei 16:26, NTR)
Uraganele dezlănțuite și râurile ieșite din matcă au un fel al lor de a ne dezlipi degetele de toate p osesiunile pe care le adorăm. Ceea ce era prețios cândva acum nu înseamnă mare lucru; ceea ce ignoram cândva are acum o semnificație eternă.
Gândește-te ce contează cel mai mult pentru tine.
Lecția nr. 2– Suntem cu toții în aceeași barcă
Am văzut și încă vedem cum umanitatea se poate mobiliza și poate ajuta în caz de dezastru. Bărcile de salvare nu au discriminat pe nimeni pe criterii de de culoare a pielii. Salvatorii nu i-au întrebat pe cei care aveau nevoie de ei dacă susțin partidul democrat sau republican. Extracțiile aeriene nu au fost disponibile numai pentru cei bogați sau educați. Oamenii se adună pentru a ajuta oameni.
Cu toate acestea, nu trebuie ca un Harvey să să ne dea imboldul de a-i ajuta pe ceilalți. Poate cineva de la birou ar avea nevoie de ajutorul tău. Ei nu sunt izolați pe acoperiș, dar se prea poate să aibă de luat o decizie care presupune o luptă. Poate cineva din cartierul unde locuiești are nevoie de un prieten. Nu și-a pierdut casa dar poate și-a pierdut direcția.
Să-l lăsăm pe Harvey să ne reamintească: toți suntem în aceeași barcă a vieții.
Lecția nr. 3 – Lumea aceasta este defectă structural, nu funcționează, dar următoarea va funcționa
„Noi știm că, până acum, întreaga creație geme și suferă durerile nașterii.” (Romani 8:22, NTR)
Creația este în al treilea trimestru de sarcină. Durerile nașterii trebuie să preceadă o viață nouă. În timpul durerilor nașterii, mama își concentrează toată atenția pe rezultatul final: momentul când îl va avea în brațe pe frumosul ei bebeluș. Ea știe că durerile nașterii au un final; este adevărat că cu cât se apropie mai mult momentul nașterii durerile se intensifică.
Lumea noastră experimentează o serie de dureri ale nașterii în ultimele zile. Nu am căderea să afirm că într-una din aceste zile va reveni Domnul. Dar următorul lucru îl cunoștem cu toții: este începutul sfârșitului și începutul unor noi începuturi. Calamitățile și catastrofele trebuie să se întâmple înainte de nașterea noii lumi. Între timp haideți să practicum ceea ce instructorii claselor de Lamaze îi învață pe viitorii părinți: trage adânc aer în piept de câteva ori și permite-I celui ce te iubește să te țină tot timpul de mână.
Isus a evidențiat acest adevăr într-unul dintre ultimele sale mesaje. Referindu-se la faptul că frecvența dezastrelor va crește a adăugat: „Vedeți să nu vă neliniștiți” (Matei 24:6, NTR). Isus a ales un cuvânt robust pe care nu-l mai folosise înainte: alarmat (în versiunea în limba engleză – n.tr.). Cuvântul a (se) alarma are sensul de „a vărsa lacrimi, a plânge cu glas tare”. Parcă îl vedem pe Isus povățuindu-I pe ucenici: „Nu vă ieșiți din minți când vin necazurile”.
Isus nu a promis niciodată cu lucrurile rele nu se vor întâmpla. Dar se vor întâmpla pentru o vreme.
Ceea ce salvatorii fac pentru oamenii din Houston Dumnezeu va face pentru tine. El a intrat în lumea ta. El a coborât o frânghie în viața ta scufundată în mocirla păcatului. El va fi salvatorul tău, tu trebuie pur și simplu să faci ceea ce multitudinea de oameni în așteptarea evacuării fac acum – permite-I să te ridice.
Ia aminte la învățăturile lui Harvey. Permite ca furtuna să îți reamintească cât de valoroase sunt relațiile, oamenii, și, mai mult decât orice altceva, nădejdea cerurilor. În zilele de după uraganul Katrina am fost prezent la un serviciu de rugăciune ținut de o biserică din centru. Un pastor local a avut un mesaj bazat pe versetul următor: „Dar Noe a găsit bunăvoință înaintea Domnului.” (Geneza 6:8, NTR)
Pastorul ne-a ajutat să vedem toate lucrurile pe care Noe nu le putea găsi din cauza potopului. Nu-și putea găsi cartierul. Nu-și putea găsi căminul. Nu-și putea găsi tihna căminului sau vecinii din josul străzii – și multe alte lucruri nu erau de găsit. Dar ceea ce a putut găsi a fost lucrul care a făcut din plin diferența. Noe a găsit bunăvoință înaintea Domnului.
Noe a găsit bunăvoință în ochii lui Dumnezeu. Dacă ai totul în afară de har, nu ai nimic. Dacă nu ai nimic în afară de har, ai totul.
© Max Lucado, 29 August, 2017
* Referințe biblice pentru varianta în limba română a articolului:
https://www.biblica.com/bible/msg/matthew/16/ntlr/
https://www.bible.com/ro/search/bible?q=luca%2012:15&version_id=126
