1 – Ispita de a accentua mai mult forma decat continutul. Predicarea in sine comporta doua aspecte: continut si ambalaj. Cand predicatorul se concentreaza doar spre ambalaj, risca sa nu mai aiba continut. Probabil de aici a aparut si vorba Mariei care se intorcea de la Biserica si fiind intrebata de un vecin cum a fost: Ea a spus frumos, deosebit. La care vecinul a intrebat-o despre ce s-a predicat, iar Marie a spus: nu mai imi aduc aminte.
2 – Ispita de a predica ne-pregatit. Mesaj fara continut. Cunostiintele biblice si increderea in capacitatea personala poate duce la o pregatire superficiala a predicii. Dumnezeu da har si ungere celor ce munces. Dumnezeu nu incurajeaza lenea si superficialitatea. Duhul Sfant este prezent cu predicatorul si in camaruta lui de studiu si nu doar acasa.
3 – Ispita de a predica pregatit dar fara impact, fara legatura cu ascultatorii. Asa cum spuneam deja, predicarea are deaface cu doua aspecte importante: continut si ambalaj. Chiar daca predicatorul are un continut plin de adevaruri bliblice, vitale pentru ascultatori, daca nu are un ambalaj frumos, daca transmiterea mesajului nu ajunge la inima ascultatorilor, atunci predicarea nu si-a atins tinta. Predicatorul trebuie sa transmita mesajul in asa fel incat ceea ce el stie si intelege, va fi stiut si inteles si de ascultatorii lui fara ca acestia sa depuna eforturi uriase in vederea ascultarii mesajului sau.
4 – Ispita predicarii sinelui. Majoritatea predicatorilor vor sa fie eficienti, iubiti si doriti de ascultatori lor. Acest lucru pana la urma nu este rau, deoarece va determina predicatorul sa nu fie superficial in predicarea Cuvantului. Insa trebuie sa exista o granita pana unde predicatorul sa isi doreasca sa fie iubit de ascultatorii lui. Apostolul Pavel spune in 2 Corinteni 4:5: “Caci noi nu ne propovaduim pe noi insine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii vostri, pentru Isus.” Predicatorul trebuie sa il scoata in evidenta in totalitate pe Isus Cristos. Prea multe exemple despre el si ce a facut el si cum a rezolvat el, nu sunt bune, deoarece muta atentia dinspre Cristos spre el. Cristos trebuie sa straluceasca, iar predicatoru sa fie ascuns in spatele cruci Lui si sa nu incerce niciodata sa fure slava lui Dumnezeu.
5 – Ispita predicarii fara ungere dumnezeiasca. Norul lui Dumnezeu cobora deasupra cortului lui Moise si Dumnezeu ii vorbea lui Moise, iar apoi Moise vorbea poporului mesajul lui Dumnezeu. Astazi avem dictionare si comentarii online, internetul si capacitatea de informare este foarte avansata. Predicatorii pot fi ispititi sa nu mai stea in rugaciune ore intregi ca sa auda vocea Domnului si apoi sa vorbeasca poporului. Slova omoara, dar Duhul da viata (2 Corinteni 3:6). Un predicator caruia i-a vorbit si la inzestrat Dumnezeu cu mesajul care trebuie sa il transmita va avea un alt impact asupra ascultatorilor sai. Ungerea divina este ceea ce da viata spirituala, este ceea ce misca sufletele, este cea care face diferenta.
6 – Ispita predicarii superficiale. Vremurile in care traim sunt caracterizate de suprasaturatie informationala. Ascultatorii zilelor noastre cunosc mai mult, stiu mai multe si sunt mult mai informati. Predicarea trebuie sa fie homiletica, sa aiba continut dar sa tina cont si de principiile predicarii, ca de exemplu introducere, titlu, parti principale, final, intalmplari …..
7 – Lipsa unei vietii de studiu. C. Spurgeon spunea: “Cine a incetat sa fie din ce in ce mai bun, a incetat sa fie bun”. Predicatorul trebuie sa creasca daca vrea sa fie bun. C. Spurgeon citea in jur de 7 carti pe saptamana. Vremea predicilor lui Slavit sa fie Domnul si a plimbatului din Geneza pana in Apocalipsa a trecut. Este vremea in care predicatorul trebuie sa fie pregatit sa fie invatator, evanghelist, apologet si pregatit sa confrunte si sa dea socoteala de credinta pe care o reprezinta.
8 – Ispita copieri unui alt predicator – Dumnezeu ne-a facut unicati pe fiecare. O dovda stintifica este aprenta de la deget. Fii ceea ce Dumnezeu a intentionat si nu altcineva.
