“Căci am fost flămând, și nu Mi-ați dat să mănânc; Mi-a fost sete, și nu Mi-ați dat să beau; am fost străin, și nu M-ați primit; am fost gol, și nu M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și în temniță, și n-ați venit pe la Mine. Atunci, îi vor răspunde și ei: Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ți sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniță și nu Ți-am slujit? Și El drept răspuns le va zice: Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut.” (Matei 25: 42, 43, 44, 45).
Iubește-mă astăzi, iubește-mă mâine și nu îmi întoarce spatele atunci când am nevoie de tine. Poate tu nu știi, dar sunt un suflet ca și tine, o ființă umană ce are nevoie de înțelegere și iubire. Nu mă privi cu ură, cu superioritate. Nu îți însuși gânduri precum că tu ești mai presus, mai înalt, că tu știi mai multe și ești cineva. Nu mă călca în picioare, nu îmi zdrobi inima și nu îmi face sufletul să se spargă în bucățele. Privește mereu cu iubire, cu milă și nu cu judecată.
Amintește-ți că sunt om ca și tine, că undeva în adâncul sufletului suntem făcuți la fel. Amintește-ți că ai o inimă. Folosește-o la maxim. Nu îți fie frică, nu se va sparge, nu se va rupa, nu se va epuiza. Ea găsește mereu puterea de a continua, tu doar ocupă-te de ea. Nu lăsa ca praful să se aștearnă deasupra ei. Inima ta e o comoară, cea mai de preț comoară pe care o ai. Nu o ignora.
Iubește-mă astăzi, întinde-ți mâna către mine. Sunt un suflet pângărit de lume, de circumstanțe, de viață. Nu trece pe lângă mine cu nepăsare. Fii bun. Oferă sprijin, oferă mângâiere, oferă-mi din dragostea ta, căci am atâta nevoie.
Te rog, oprește-te. Iubește-mă astăzi, nu fi nepăsător.
P.S. Am folosit persoana I, dar acest articol nu se referă la mine. Articolul este scris cu gândul la oamenii ce suferă în jurul nostru din diferite motive, la oamenii pe lângă care trecem zilnic și în mod special la copii. Fă un bine cuiva astăzi, din toată inima! Poți să o faci.
