“Acum sufletul Meu este tulburat. Și ce voi zice? … Tată, izbăvește-Mă din ceasul acesta? Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta! Tată, proslăvește Numele Tău! Și din cer s-a auzit un glas care zicea: “L-am proslăvit și-L voi mai proslăvi!” (Ioan 12:27-28)
Cred că fiecare dintre noi am trecut sau unii trecem poate chiar acum prin momente de tulburare sufletească.
Sunt cu siguranță momente incomode, sau chiar greu de îndurat și de trecut uneori. Așa că suntem instinctiv tentați ca în perioade ca acestea să avem rugăciuni care să conțină cuvinte și expresii ca: “Ajutor!”; “Doamne, scapă-mă, izbăvește-mă…”, “fă să dispară…v, ajută-mă să trec peste…”
Ne luptăm cu noi înșine și cu frustrarea fiecărui moment în care cădem sub apăsarea lui. “De ce tocmai mie?” sau “De ce tocmai acum?” Sfârșim apoi frânți, mizând pe intervenția Divină salvatoare, și trecem prin încercare fără vreun câștig, rămânând doar cu gândul “Ce greu a fost…” Ușor nu e, cu siguranță, iar intervenția lui Dumnezeu și prezența Lui în încercare sunt vitale.
Însă, fără să contrazică aceste lucruri, Domnul Isus ne dă o altă perspectivă asupra momentelor de încercare sufletească. Este de altfel perspectiva corectă, pe care de multe ori o scăpăm din vedere în stresul ceasului de tulburare, și de care ne dăm seama rușinați mai apoi. E perspectiva pentru care am fost creați, și anume: Slavă lui Dumnezeu!
Domnul Isus exclude din start replica cu care noi probabil ne începem rugăciunea sufletului tulburat. El nu spune “Tată, izbăvește-Mă din ceasul acesta!” , pentru că, deși nu-I era comodă, nici ușoară starea (în Matei 26, El o numește “întristare de moarte”), El îi înțelegea rostul: “Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta!”
De cele mai multe ori nu ne luăm timpul pentru a sta și vedea rostul momentului de tulburare și finalitatea spre care duce el. Ne lovim doar de o stare de care am vrea să scăpăm. Cu toate acestea, Dumnezeu îngăduie aceste momente cu un rost: uneori spre a ne învăța ceva, alteori pentru pocăința noastră, alteori pentru a lucra în viața celor din jurul nostru, etc.
Uneori veți spune: “Nu înțeleg de ce…!” Păi uneori nici nu trebuie. Ceea ce trebuie să înțelegem și să ne stea în față mereu este scopul pentru care am fost creați, și anume ,,Slava lui Dumnezeu!” Această perspectivă este răspunsul la toate ,,de ce”-urile noastre. Caută deci ca în orice situație viața ta să-I aducă slavă lui Dumnezeu. Asta este ceea ce ne învață Domnul Isus în textul de azi: Și ce voi zice? … Tată, izbăvește-Mă din ceasul acesta?… nu, ci: …Tată, proslăvește Numele Tău!
Fie acestea cuvintele noastre atunci când sufletul nostru este tulburat pentru o nedreptate: Tată, proslăvește Numele Tău prin atitudinea mea față de cel ce mi-a greșit, sau atunci când sufletul ne e tulburat de îngrijorare: Tată, proslăvește Numele Tău prin rezolvarea pe care cred că o vei da situației prin care trec, sau atunci când am păcătuit: Tată, fie proslăvit Numele Tău prin felul în care accept iertarea Ta și las Duhul Tău să mă schimbe.
Tată proslăvește Numele Tău în ciuda faptului că mi-e greu, în ciuda celui rău care încearcă să mă doboare prin intimidări și gânduri străine, Tată singurul meu interes e ca Numele Tău să fie proslăvit! E bucuria și dorința mea! Fie cum voiești Tu mai presus de cum voiesc eu. (Matei 26:39)
Deși nu ne-a promis o viață lipsită de momente grele, Dumnezeu ne-a promis un lucru mai prețios: Însoțirea Lui în toate aceste momente. Nu dori deci, în primul rând să scapi din ceasul de tulburare. Ci caută ca trecând prin el, Numele Tatălui să fie proslăvit. Asta să fie dorința ta, și Tatăl îți va vorbi din cer încuviințându-ți atitudinea și cinstindu-te prin răspunsul Lui în fața celor care te privesc în astfel de momente. Chiar dacă unii nu vor înțelege, bucură-te! Cerul întreg a prins ideea!
