Dacă nu te ocupi de îndoielile tale, vei fi lăsat în voia unui spirit de cârtire. Vei trăi în felul acela și vei muri tot așa deoarece îndoielile tale pur și simplu nu pot fi suprimate. Ele trebuie să fie scoase din rădăcini!
Doar trei zile după eliberarea poporului Israel din Egipt, ei au dat peste un nou test. Ei cântaseră, scuturaseră tamburinele și depuneau mărturie despre puterea și tăria unui Dumnezeu măreț. Ei se lăudau că El îi conduceau și îi protejau — și apoi ei au ajuns la Mara, care înseamnă „ ape amare.”
Aceasta este un exemplu despre felul cum Dumnezeu tot permite ca noi să ne confruntăm cu criză după criză până când, în final, înțelegem lecția pe care El încearcă să ne învețe. Dacă continuăm să refuzăm a învăța această lecție, vine un timp când El ne lasă în voia propriei noastre amărăciuni. „după trei zile de mers în pustie, n-au găsit apă…..Poporul a cârtit împotriva lui Moise, zicând: ‚Ce avem să bem?’” (Exod 15:22, 24).
Duminică aveau un timp minunat — cântând, dansând, lăudând! Dar miercuri se aflau în mijlocul necazului; o altă criză, se pierdeau cu firea. Cum puteau ei să își piardă încrederea așa de repede? Pentru că nu au avut-o niciodată! Ei nu au avut niciodată acea temelie construită cu adevărat sub ei.
Așadar, au picat iar la test. Ei nu au învățat absolut nimic din crizele lor anterioare și din nou au pierdut oportunitatea de a reflecta mai departe măreția Dumnezeului lor. Încă au și început să considere bunătatea lui Dumnezeu ca ceva ce li se cuvine. Nu aveau mâncare, așa că El le-a trimis mana din cer. El a făcut să cadă prepelițe din cer în afara taberei de erau grămezi înalte de un metru. Dar nu s-a auzit nici un cuvânt de mulțumire. În schimb, oamenii s-au dedat la lăcomie, și strângeau tot ce le-a dat Dumnezeu. Și apoi Israel a devenit îndărătnic!
Ce păcat este să treci din criză în criză și să nu înveți nimic din acest proces. Acesta poartă cu sine un blestem iar tu vei fi lăsat în voia unui duh de cârtire.
