Enoh a umblat cu Dumnezeu și nu a mai fost văzut pentru că l-a luat Dumnezeu. Cineva se întreba cum de ceilalți oameni care erau cu Enoh nu au fost atinși de cuvântul lui Dumnezeu, din moment ce Enoh, respira lângă ei, vorbea cu ei, se închina, trăia în societatea respectivă?!
Dumnezeu însă nu are nevoie de oameni care au înțeles Cuvântul Sfânt doar cu mintea. Pentru El e importantă inima omului. Spunea despre David că este om după inima Lui. Despre o parte din impărații lui Iuda ni se zice că nu aveau toată inima dată Domnului.
Când s-a născut Hristos în ieslea din Betleem, cărturarii și fariseii care cunoșteau Scriptura s-au tulburat și n-au fost pregătiți să-L primească. Ei au înțeles Adevărul cu mintea, dar inima lor era departe. În schimb, când magii L-au văzut, n-au mai putut de bucurie.
Există atâția oameni care merg zi de zi la biserică, care sunt aproape de Împărăția lui Dumnezeu, care se roagă, care cântă, care au un limbaj biblic, dar care nu-l cunosc pe Dumnezeu cu inima, ci doar cu mintea. Cunoștința nu aduce mântuire, e doar un pas.
De aceea de multe ori bisericile noastre sunt mai pline duminica iar în timpul săptămânii bate vântul, pentru că cei mai mulți au înțeles cu mintea și nu au inima lipită de Dumnezeu. Același Isus de duminică, de Crăciun și de Paști, e prezent și marțea și miercurea și joia. Relația cu El se clădește nu se obține prinr-o revelație de un minut.
Vor fi oameni care vor zice că au lucrat în numele Domnului, că au proorocit în numele Domnului, că au scos draci în numele Domnului și vor primi un răspuns devastator, de exculdere – “Plecați de la Mine…”
Toate acestea se vor întâmpla pentru că oamenii L-au acceptat pe Isus la nivelul minții, nu al inimii.
Când mergi la biserică pentru că se merge și nu vibrează nimic în tine, nu e nici un pic de dorință, când stai acasă și n-ai chef de Dumnezeu, când asculți predici să-ți liniștești conștiința dar fără să te schimbe ceva, când nu te doare de cei de lângă tine, când nu iubești, când te superi și spui că te închini acasă, ei bine, în inima ta nu e loc pentru Isus.
Însă mai există o șansă. Șansa să te lași transformat de El, nu de eforturile tale, șansa să renunți la ce vezi tu și să adopți particularitățile harului.
Lasă-L pe Dumnezeu în inimă, ca să fii fericit și să trăiești.
