De mic copil am fost curios să aud cât mai multe povești de viață. Îmi plăcea să stau de vorbă cu oameni trecuți prin viață și să învăț de la ei. Chiar și atunci când nu practicam credința, aveam obiceiul să strâng în jurul meu oameni ai străzii, să mă împrietenesc cu ei și să le ascult povestea. De la toți am avut câte ceva de învățat.
Astăzi am fost la cimitir să ne luăm la revedere de la fratele Gheorghe Castravete și să fim o mângâiere pentru sora Victoria – soția dânsului, și pentru familia acestuia.
Puteam să merg la mall, la cinema, la restaurant, ori să mă plimb prin parc, însă înțeleptul Solomon spune că este mai bine să mergi într-o casă a bocetului, decât să mergi într-o casă a ospăţului, căci acesta este sfârşitul oricărui om şi cine trăieşte, îşi pune la inimă lucrul acesta. Mai bună este tristeţea decât râsul, căci, prin întristarea feţei, inima se face mai bună.
Unul dintre pastori a zis astăzi că sfârșitul este cel mai bun învățător. Sfârșitul poate fi un pedagog aspru sau un învățător blând. Totul depinde de starea în care ne aflăm.
Trecând prin cimitir, am găsit scris pe o cruce: Am trudit mult dar nu am luat nimic cu mine!
În acest caz, sfârșitul este un pedagog aspru. Să închei viața fără să știi pentru ce ai trăit și fără să știi încotro te îndrepți este cea mai mare pierdere, însă dacă citești acest mesaj înseamnă că Dumnezeu încă este un învățător plin de dragoste pentru tine.
Cimitirul este locul de la care ai multe de învățat, locul unde ești obligat să ai un timp de reflecție. Astăzi am învățat și am văzut următoarele lucruri:
1. PUTEREA DRAGOSTEI.
Dragostea se declară la starea civilă și apoi este dovedită pe tot parcursul vieții, până la cimitir.
La sfârșitul anului 1966, tânăra Victoria, parcă un nume predestinat, și tânărul Gheorghe, au jurat: Până când moartea ne va despărți!
Și astăzi am văzut puterea acestui legământ făcut în dragoste. Am văzut puterea dragostei – și mențiunea aceasta nu are nimic în comun cu circul ieftin de la televizor, cu acea emisiune la care se uită doar cei care nu au pretenții despre ei înșiși.
Dragostea despre care scriu este o dragoste care a acoperit multe momente grele, a vindecat multe răni, a depășit multe situații de criză și de boală, a aplanat multe certuri și a suportat multe defecte de caracter. Dragostea a rămas durabilă și stabilă până când moartea i-a despărțit.
Timp de 54 de ani au alergat desculți prin ploi, au coborât împreună prin văi adânci, și au urcat prin credință munți înalți. Exact ca în versurile cântate de tineri la nuntă.
2. PUTEREA RUGĂCIUNII.
Fratele Gheorghe Castravete a avut o personalitate puternică. A fost un om analitic, un profesor universitar care nu se lăsa impresionat de nimic. Uneori părea rece, distant și extrem de calculat.
Sora Victoria s-a rugat pentru el 52 de ani, iar efectul rugăciunii l-am văzut cu ochii mei. In vara anului 2018 am călătorit împreună cu dânsul în Israel. S-a înscris în grup cu mențiunea să fie botezat în Iordan. Dorința i-a fost îndeplinită. Împreună cu pastorul Florin Ianovici am avut onoarea să îl botezăm.
3. PUTEREA CREDINȚEI.
Înainte să fie botezat, a fost întrebat: Credeți că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu și că El este Mântuitorul dumneavoastră personal. Cu lacrimi în ochi a răspuns “DA” – cu deplină convingere. Din ziua botezului a fost un alt om.
Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit. Marcu 16:16
4. PUTEREA SPERANȚEI.
Despărțirea de cei dragi nu este sfârșitul relației noastre, ci doar o întrerupere. Noi nu i-am pierdut pentru că știm unde sunt. Ei nu rămân aici în cimitir, nu rămân în acest loc sumbru și rece ci trăiesc bucuria prezenței lui Hristos într-un loc atât de minunat, încât Hristos l-a numit Paradis.
“Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.
Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi.
Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos.
Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.
Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.” (1 Tesaloniceni 4:14-18)
