Când au plecat la biserică erau gata supărați. Fiecare voia să fie un diacon, pastor, ceva în comitet. În costume țepene cu un microfon în mână, cu limbă de lemn în gură cu mintea plină de inepții. Și fiecare îl vedea pe celălalt dușmanul ce stă în fața singurului vis mărunt ce putea răscumpăra o viață ratată.
Acolo, Hristos le-a spălat picioarele, explicându-le că în biserica Lui nu sunt scaune de directori.
Le-a slujit știind că mai are câteva ore de trăit. Ce-ai face dacă ai mai ști că mai ai de trăit 24 de ore? Bănuiesc că te-ai duce la văduve și la orfani și-ai ajuta pe vecinul tău să-și are pământul. Că ai face un cozonac să-l dai la Luci, aia cu șase copii. Că te-ai azvârli pe stradă să vorbești cuiva despre Hristos. Îți spun eu ce-ai face.
Nu te-ai mai duce nici măcar la mall, n-ai mai da un like la nimeni.
Cum să speli picioarele la Iuda? Poate în acid sulfuric.
Probabil Petru nu voia să i se spele picioarele pentru a nu se simți mai apoi obligat față de Matei.
Bate toaca la biserica din colț. Prima toacă a bătut pe Golgota. Trei cuie. Pe cruce murea Mântuitorul, sub cruce jucau zaruri, împărțeau cămăși și se bea vin. Oricum reușim întotdeauna să încropim un talcioc pe fiecare Golgotă.
Păcatul lumii rămâne totuși indiferența, iar indiferența ca și prostia sunt de nevindecat. Unii zic că drgaostea L-a ținut pe cruce și nu cuiele, și există si cântare pe chestia asta. Pe cruce L-a ținut indiferența noastră pentru că nimeni nu s-a grăbit să-l smulgă de acolo. Au avut grija de El mai mult mort decât viu.
Pus într-un mormânt împrumutat, și nu-i ciudat că nimeni nu i-a împrumutat o casă?
A înviat a treia zi, dar tot nu S-a odihnit în clipele acelea.
În duhul a umblat prin cer, prin locuința morților și prin coșmarele marilor preoți. A transferat sfinți iar pe unii i-a pierdut câteva clipe prin Ierusalim. Probabil erau interesați să vadă ce-au făcut copiii cu averea.
A înviat ca să ne poată învia și pe noi pentru că moartea e o virgulă nu un punct. A înviat pentru a ne putea mânca pâinea printre lacrimi, cu speranță.
Pentru că fără înviere, lumea ar fi o casă de nebuni perfectă.
A înviat pentru a ne face mai buni, explicându-ne de pe colțul lunii că viața e prea scurtă pentru a-ți permite ura.
A înviat… iar dacă mai auziți o toacă să știți că e de la ciocanele Cerului.
Acolo ni se pregătește, nemeritat, o casă.
