Aproape s-a dus vara. S-a dus de parcă ar fi fost aievea, o nălucă, un vis. Când te uiți înapoi, vezi ceea ce ai fi putut face și n-ai realizat dar observi și biruințele. Vezi unde se putea mai mult, acolo unde lipsea și puteai umple golul.
Mai realizezi că Dumnezeu a fost acolo chiar când ai uitat să te rogi, că El nu rămâne dator pe o piață unde oamenii sunt mereu îndatorați unii altora dar mai ales Cerului. Îți dai seama că atunci când nu ți-au ieșit planurile a existat un lucru bun și ai văzut mai târziu ce tainice și frumoase sunt gândurile lui Hristos.
Ai dat examene și nu ți s-au împlinit gândurile, probabil pentru că erau ale tale, dar s-au împlinit ale Lui pentru că te iubește și cunoaște ce e mai bun pentru tine.
S-a scurs vara și nimic nu a fost întâmplător. Ai prins în ultima clipă un serviciu nu pentru că a fost noroc sau coincidență ci pentru că Dumnezeu l-a rezervat pentru tine. De ce ultima clipă? Ca să vezi că numai El poate, când vrea El.
Ai scăpat ca prin minune de accident. Da, minunea e a Lui. Nu caii noștri putere sau abilitatea noastră de a conduce ci îndurarea Lui.
A fost o vară cu de toate.
Toamna aproape a venit. Dumnezeu știe ce se va mai întâmpla. Însă ar trebui să fim fericiți că știe El. Pentru că tot El are și soluțiile la probleme. Noi suntem acum undeva între anotimpuri. Să ne bucurăm de ziua de azi. Mulți nu o mai au.
