Sunt la kilometri distanță de Tine și nu știu cum să fac să te ajung. Mă pierd zilnic printre griji, nevoi și cuvinte precum: trebuie. Ce să fac? Cum să mă opresc din alergarea în care mă avânt acum?
Sunt la o răscruce, nu știu dacă trebuie să merg înainte, în dreapta sau în stângă, înapoi cu siguranță nu, măcar acest indiciu îl am.
Mă pierd, Doamne, mă pierd printre oameni și printre părți din mine. Sunt la mijloc și mi-aș dori să știu încotro să apuc și ce să fac. Mi-aș dori ca Tu să mi-o spui.
Uneori deciziile mici sunt chiar cele mai dificile.
Mă cuprinde teama și alunec către un mare necunoscut și aș vrea să îmi spui, aș vrea să mă asiguri că ești acolo, că nu m-ai lăsat, că mă vei ține mereu de mână.
În viață am pierdut oameni, case și chiar amintiri dar aș vrea, atât de mult aș vrea, să nu te pierd pe Tine.
Viitorul mă sperie. M-a speriat mereu. Dar ieri Tu m-ai luat de mână, poate eu nu mi-am dat seama, însă Tu mi-ai luat de mână și mi-ai zis că ieri a fost ziua pentru care m-am îngrijorat și m-am rugat cu ani în urmă. Tu ai fost acolo ieri și aș vrea să cred că Tu vei fi acolo și mâine.
Ești aici acum? Mă vezi?
Eu știu că da, dar ai vrea să îmi și vorbești?
