În bunătatea lui Dumnezeu, sunt cuprinse multe.
Ne-a iertat pentru că e har, dar ne-a dat la fiecare mai mult decât puteam spera. Nu ne face după păcatele noastre. Dacă ar fi așa probabil eram în cel mai negru colț al vieții acesteia. Are milă, cu toate că nu trece zi fără să păcătuim. Ceva tot facem.
Ne ascultă rugăciunile pentru iertare. E credincios, cu toate că noi dovedim de multe ori altceva. Ne ține în picioare, ne îmbărbătează și ne aduce aminte că jos sunt doar cei înfrânți, pentru noi a biruit Hristos și oricât de jos ai fi, există șansa să te ridici.
Ne păzește, cu toate că dacă am realiza mulțimea de pericole din care ne scapă în fiecare zi poate ne-am speria. La volan, mergând pe stradă, la spital, în scări de bloc, în curți, în diferite circumstanțe, Dumnezeu veghează asupra noastră. Noi ne petrecem ziua liniștiți și nu realizăm mereu că El ne-a salvat și aici.
Când ne este prea greu, ne mângâie cu iubirea Lui cea mare. Rezolvă situații imposibile pentru om. Pare că nu este nici o ieșire și totuși Dumnezeu găsește întotdeauna o soluție surprinzătoare. Când suntem singuri sau când ne simțim ca ologul, fără ajutor, apare El, într-un fel sau altul. N-ai cum să nu-L adori.
Dumnezeu disecă imposibilul. E soluția pentru irealizabil, pentru neputință, pentru nereușite, pentru boli incurabile, pentru minte și pentru suflet. Poate totul. Singurul care poate totul pe pământul acesta plin de limite.
Ce este incredibil pentru mintea omului poate El. A minunat doctori, intelectuali, oameni simplii, oameni căzuți. A bucurat triști, a mângâiat sărmani, a ridicat căzuți, a binecuvântat lacrimi și a înlocuit ura cu dragoste.
Psalmul 117 e scurt dar plin de semnificație. “Lăudați pe Domnul, toate neamurile, lăudați-L, toate popoarele. Căci mare este bunătatea Lui față de noi și credincioșia Lui ține în veci. Lăudați pe Domnul.”
Vă invit să-L lăudați cum puteți.
