Orbul din Betsaida a fost singurul om din Sfânta Scriptură vindecat de Hristos de două ori. Domnul ar fi putut dintr-o dată dar nu l-a lăsat credința ezitantă a omului.
Când știi că El poate vindeca acolo unde ești, e greu să mai înțelegi de ce ești luat de mână și scos afară din sat. Pe de altă parte, trebuie să înțelegem că trebuie să ieșim afară din tabăra celor care bârfesc, înjură, beau și mint în fiecare zi.
Când nu privești țintă la Hristos, vezi lucrurile exagerat. Nimic nu este așa cum ar trebui să fie. Ajungi un critic de alții slab și fără o vedere limpede. Vezi oamenii ca pe niște copaci. Cu toate că Biblia spune că ar trebui să ne scoatem bârna noastră din ochi, bâjbâim la bățul altuia.
Orbul mai văzuse oameni și copaci în viața lui. Altfel nu știa să îi compare. Domnul voia să vadă ceva mai mult decât a văzut până atunci.
Odată minunea înfăptuită, ne-am aștepta ca Domnul să ne îndemne să mărturisim și la alții. Aici nu a fost așa ci l-a rugat să nu spună la nimeni. Poate din cauză că locuia în Betsaida, o cetate unde oamenii au rămas indiferenți la mântuire. A fost o vreme când au avut șansa. Isus o plânge mai târziu.
Există o vreme când anumite vorbe își au rostul. Mai târziu va fi prea târziu.
Cam la fel și când spunem altora de Hristos. Există un moment când sunt gata să asculte, altfel va fi târziu.
Conform principiului, nu lăsa pe mâine ce poți face azi, să mai plantăm un copac verde, cum zicea cineva. Vei avea și tu nevoie de umbră vreodată.
