Nu mă voi îndoi chiar dacă toate corăbiile mele plutesc spre casă cu catargul zdrențuit,
Eu cred în Mâna care nu obosește, din ceea ce părea rău a făcut bine.
Și cu toate că plâng după corabiile mele zdrobite voi mai striga:
“Mă-ncred în Tine!”, până ce ultima nădejde se va zdruncina!
Nu mă voi îndoi deși toate rugile se-ntorc fără răspuns din cerul lniștit.
Voi crede că a fost o iubire înțeleaptă care n-a îngăduit lucrurile după care tânguiam.
Și cu toate că mi-e greu să sufăr, aș vrea ca flacăra curată a credinței mele
Să ardă încontinuu, neîntunecată.
Nu mă voi îndoi chiar dacă necazurile cad ca ploaia și greutățile vin ca albinele la coșnită.
Voi crede că înălțimile pentru care mă lupt se ating numai cu trudă și cu durere.
Și cu toate că gem sub crucea mea, din pierderile mele cele mai mari
Voi secera un neasemuit câștig!
Nu mă voi îndoi, bine ancorat în credința în El.
Ca o corabie, sufletul meu înfrunta vijeliile.
Și-as vrea să fie atât de tare încât să nu tremure atunci când voi înfrunta moartea puternică și necunoscută,
Când duhul se va desparți de trup să pot spune:
“Nu ma îndoiesc, mă-ncred în Tine Doamne, căci Tu îmi ești eterna viață, ești unica iubire ce trece peste moarte”.
Da, unica iubire, eterna mea viață!
Traducerea anonimă
Source:
Poems of Pleasure
Copyright 1900
Gay And Bird, 22 Bedford Street, Strand, London
