La început nu am fost conștientă de acest lucru, dar apoi, viața mi-a arătat că am pe lângă mine oameni frumoși și că aceasta este o binecuvântare. Am să îți spun despre câțiva dintre ei.
Bunica și bunicul.
Doi oameni frumoși cu suflet cald. De fiecare dată când mergeam la ei îmi puneau în față o masă plină și nu mă lăsau niciodată să plec cu mâna goală. Aveau întotdeauna bagaje cu de toate pregătite pentru noi.
Nu făceau diferențe între nepoți și nici între copiii lor. Îi ajutau pe toți și am sezanția că dacă ar fi putut să facă mai mult decât tot ce au făcut deja, ar fi făcut-o.
Eram în primul an de facultate la câteva sute kilometri depărtare de casă. Bunicii ori de câte ori prindeau ocazia, încă îmi dădeau lucruri. Până atunci am trăit cu impresia că toți bunicii sunt așa, că e de datoria lor să fie așa, doar sunt bunici.
Când un prieten mi-a povestit despre bunicii lui am rămas șocată. Nu numai că nu îi umpleau plasele, dar au făcut diferențe între el și alți nepoți. Nu, nu avea mese din acelea despre care vorbesc eu, nici nu pleca cu plase pline, nici nu se putea baza pe ei așa cum aș fi putut eu să mă bazez pe buncii mei. Nu. Și nici dragostea nu era răspândită la fel.
Apoi a urmat o prietenă a cărei poveste este asemănătoare cu prima. Și atunci am rămas șocată din nou. Și am zis: vrei să spui că nu toți bunicii sunt ca ai mei?
Da, rușine mie. Nu am știut asta până la 19 ani. Dar la 19 ani am aflat că bunicii mei au fost și sunt o binecuvântare.
Prietenii
A trebuit să mă tot mut, am schimbat cam 3 orașe până acum. Și în toate trei am găsit oameni care să meargă mână în mână cu sufletul meu. Oameni care mi-au fost alături la bine și la greu. E adevărat că la un moment dat drumurile ni s-au despărțit, dar ce am avut rămâne.
Eram încă adolescentă atunci când mi-am dat seama că astfel de prietenii nu se găsesc la tot pasul și că există oameni care locuiesc într-un singur oraș din totdeauna și nu au avut bucuria de a găsi așa prieteni. Prieteni adevărați care atunci când se dăruiesc devin ca frații.
Da, prietenii adevărați sunt o binecuvântare. Și sunt rari. Eu încă nu știu cum de i-am găsit peste tot, dar am impresia că Dumnezeu și-a cam băgat nasul aici.
Dacă ai și tu astfel de oameni în viața ta, apreciază-i. Arătă-le recunoștința ta și amintește-ți că nu toți oamenii sunt ca și ei și nu oricine are parte de ei.
