O întâmplarereală…
Uneori, aparanțele înșeală…
Totdeauna când dăm ocazia unui om să se exprime, mai devreme sau mai târziu îi iese la iveală adevărata natură. Sau mai bine zis, arată cine este defapt.
Uneori descoperim că impresia noastră despre cei de lângă noi e greșită. Suntem plăcut impresionați să descoperim în oameni pe care de regulă îi judecăm, exact opusul a ceea ce gândim.
Dar uneori, în oameni care au pe buze doar cuvinte mieroase cu iz de lingușeală, care te impresionează și te fac să îi vezi deosebiți, pot fi adevărați ucigași de suflete.
Întâmplarea este despre un om care a vorbit doar cuvinte pline de spiritualitate. Aproape ca era un sfânt.
Dar a ieșit la iveală că exploata un copil, care nu avea tangențe cu credința în Dumnezeu sau cu biserica. Era minor, și îl mințea. Îl manipula și îl punea să lucreze pentru el.
Mai trist, este că i-a intors familia împotrivă si proprii părinți sau rude, aveau mai mult încredere în această persoană care poza a fi un super sfânt, decât în propriul copil. Din motive serioase, copilul nu mai avea unde să stea a ajuns să locuiască acasă la acest om teribil care îl trata ca pe o slugă, dar il manipula cu cuvinte foarte dulci. Copilul, văzând faptele acestui om, a zis că nu mai merge la biserică din cauza lui. Nu poate să îl vadă cum stă în fața altor oameni și face o slujbă, dar în viața reală e doar opusul a ceea ce pozează. Interesant este că bunica copilului și unchii nu văd lucrurile așa și l-au pus pe acest om mai presus de propriu lor copil, nepot.
Da… sunt oameni și oameni.
Ne uităm la oameni și îi tratăm cu respect pentru că vorbesc cuvinte frumoase, sau pentru că pozează a fi oameni foarte sfinți.
Sau sunt oameni care îi numim răi, dar la final cunoscând-ui, descoperim adevărate comori în ei.
Aparențele pot să fie înșelătoare.
Este doar o întâmplare reală care trebuie să ne dea de gândit.
