Cei care au carnet de conducere știu că indicatoarele sunt realizate pentru a îndruma sau a preveni unele accidente. La un moment dat, Dumnezeu spune în Psalmul 46, “Opriți-vă și să știți că Eu sunt Dumnezeu…”
La semnul “Stop” știi că trebuie să oprești efectiv, pentru că altfel este riscul crescut de accident. Este unul din cele mai comune semne de circulație. Când Dumnezeu ne spune să ne oprim, are un scop precis. Știe clar că mergând fără oprire prin viața asta riscăm să ne pierdem sau să ne accidentăm serios. Sunt momente în viață când nu mai putem continua pentru că vedem că ne afundăm pe un drum care nu e bun. Sunt situații în care meditația este bună iar autoanalizele sunt eficiente.
Totuși sunt forțe care țin oamenii legați de trecut, de păcate, de gânduri, de idei, și nu pot ieși de acolo decât dacă se opresc și conștientizează serios abisul în care au ajuns. Atunci, cu ajutorul lui Isus se ridică, încet, și luptă lupta cea bună.
Fără acel moment de stop din alergarea nebună, nu poți. Nicio mașină nu se oprește brusc când pui frâna. Tot mai înaintează câțiva metri în funcție de viteza pe care a avut-o. Când alergi, nu te poți opri brusc, inerția tot te mai poartă puțin. Este important să calculezi timpul pe care îl mai ai la dispoziție ca să te oprești. Dacă nu frânezi la timp, iar riști. Nu te poți juca cu viața ta.
În viața noastră spirituală este la fel. Ai un timp în care te poți opri, cât mai este har. Apoi frâna nu te mai ajută la nimic. Când vezi că tot ce se întâmplă în jur nu e încurajator, când vezi cum cresc facturile, cum nimeni nu reușește să facă nimic, gândește-te la ce spune Dumnezeu. El stăpânește peste neamuri și pe pământ. El are ultimul cuvânt.
Roagă-te Lui, fii tare, pot să se cutremure munții, dar niciodată dragostea lui Dumnezeu nu se va sfârși pentru cel care și-a pus nădejdea în El.
Opritul își are vremea lui. Frânează la timp…
