Isus Hristos „De ce-Mi ziceți: „Doamne, Doamne!”, şi nu faceți ce spun Eu?” (Luca 6:46)
Am auzit recent despre conceptul „lene activă”,un fenomen întâlnit printre creștini, este o nouă limbă evanghelică, aceea de a vorbi despre lucrare, despre rugăciune, despre viaţa devoțională, despre dărnicie, despre mărturisirea Evangheliei..dar practic de a nu face nimic în sensul acesta.
Biblia ii considera înțelepți pe oamenii”care câștigă suflete”, nu pe cei care dețin nu știu câți tera sau giga de cunoștințe biblice în bibilica lor. Iar dacă mai si știi ceva si nu faci Scriptura spune ca un astfel de om are mesajele, prelegerile si teoriile sale -anulate la zero din cauza comportamentului sau.
Cam aici se încadrau si fariseii, si ne înrolam si noi..când ne blindăm mintea cu versete dar nu punem în practica nici măcar un gram, o iota din ceea ce citim si ne satisfacem doar setea de cunoaștere personala..dar nu împlinim si Voia lui Dumnezeu.
Creștinismul si lumea contemporana s-ar schimba dramatic doar într-o singuraă săptămână, dacă toți creștinii ar pune în aplicare doar ceea ce știu deja despre Dumnezeu.
Si ar fi suficient pentru un impact in societate.
De multe ori Dumnezeu nu ne mai descoperă învățături adiacente, adiționale..pentru ca noi deja nu împlinim nimic din ceea ce ne-a revelat in Scriptura, ba mai si ignoram marile lui porunci, Marea Trimitere, cuvinte care ar trebui sa fie pentru noi PRIORITATEA NO.1 de cand ne trezim si pana mergem la culcare.
Un înțelept in ziua de azi se blindează cu diplome, un înțelept in înțelegerea biblica a lui Dumnezeu este cel care da dovada de ințelepciune aplicata, câștigă suflete pentru Hristos.
Este omul care ii leagă pe alții de Hristos, si nu de numele lui, charisma lui, biserica lui, organizația lui.
Dacă motivația ta de a cunoaște mai multe din Scriptura, este doar pentru a impresiona pe ceilalți, doar pentru a avea ce arata si dovedi altora, doar pentru ca ești pus la amvon sa predici atunci toată munca ta este rezumata la a fi slava deșartă. Si toată cunoașterea ta..se va întoarce împotriva ta precum un blestem.
Societatea, televiziunile si talkshowurile sunt suprasaturate de diaree verbală…oare de ce ne-am molipsit si noi asa de ușor cu demagogia spirituală in care doar vorbim si nu facem nimic. Atunci vom avea si rezultate si roade pe măsură. O formă de evlavie dar lipsită de putere dumnezeiască.
Asta m-a dus cu gândul la o ilustrație citită pe siteul Pacea.ro intitulată „Pescarii care nu pescuiesc”
_________________ … _________________
„S-au întâlnit odată niște pescari care au înființat o asociație, pentru că lacurile şi apele din împrejurimi erau pline de pești. Săptămână de săptămână, lună de lună, an de an acești pescari se întâlneau regulat la ședințe. Ei vorbeau despre chemarea lor de pescari, despre apele piscicole bogate şi despre diferite metode de pescuit. An de an ei defineau tot mai exact termenul „a pescui“, îşi apărau reputația de pescari şi au remarcat că pescuitul trebuie să fie şi să rămână îndeletnicirea de bază a pescarului.
Neîncetat ei căutau metode mai noi şi mai bune şi încercau să definească mai clar termenul de „pescar“. Ei foloseau motouri ca: “Industria piscicolă trăiește din pescuit precum focul depinde de flacără”, sau “pescuitul este datoria fiecărui pescar”. Ba mai mult ei au organizat şi alte întâlniri sub genericul „anul pescuitului“. Au organizat conferințe naționale şi internaționale în care se discuta despre pescuit. Deasemenea schimbau informații cu referire la echipamentul modern al pescarului şi despre cele mai bune momeli.
Pescarii au construit şi imobile cu scopul echipării noii generații pentru meseria de pescar. Însă, un singur lucru ei au uitat să facă: să pescuiască.
Pe lângă întâlnirile lor regulate pescarii au înființat şi un comitet a căror sarcină principală era, să trimeată pescari în alte zone neexplorate. Acest comitet mai avea datoria să motiveze pescarii la credincioşie faţă de meseria de pescar. Cei care făceau parte din comitet erau oameni devotați pescuitului şi care ştiau să motiveze pe alţii la pescuit. Acest comitet a angajat personal auxiliar pentru diferitele conferințe care trebuiau ținute. Dar din păcate nici comitetul, nici personalul angajat nu făceau un lucru: să pescuiască!
Institute moderne şi imense au fost construite cu scopul echipării pescarilor pentru pescuit. În programa şcolară au fost introduce şi materii noi ca: “Necesităţile peştilor”, sau “studiu academic despre hrana peştilor”. În acest institut predau cei mai renumiţi doctori în “pescologie”, care din păcate nici ei, nici colegii lor nu pescuiau; ci doar predau teoria pescuitului. Mulţi studenţi au trecut prin băncile acestui institut şi l-a sfârşit au dobândit după mult efort licienţa academică de “pescar”. Asfel o serie de pescari bine echipaţi au fost trimişi în zone îndepărtate şi neexplorate, la pescuit.
În scurt timp s-a simţit nevoia înfiinţării de edituri, pentru a putea pune la dispoziţie manualele necesare. Maşinile de tipărit funcţionau zi şi noapte pentru a produce materialul atât de necesar teoriei pescuitului. Ba chiar, s-a înfiinţat şi agenţie pentru a disponibiliza vorbitori deosebiţi. Ca urmare acestor acţiuni mulţi au simţit chemarea pentru pescuit şi s-au înscris. Aceştia s-au pus la dispoziţie şi au fost trimişi la pescuit. Dar aşa ca şi ceilalţi pescari ei n-au apucat să facă ce ar fi trebuit făcut: să pescuiască pentru că erau preocupaţi cu diverse activităţi. Consturiau sisteme de pompare pentru a alimenta peştii cu apă, conduceau tractoare pentru a întreţine şi construii canale noi. Unii chiar parcurgeau distanţe mari pentru a studia evoluţia icrelor. Alţii socoteau că un aport mare pe care ei l-ar putea aduce, era, să producă echipament de pescuit. Iar alţii încercau să întreţină o relaţie bună cu peştii, pentru ca peştii să poată face diferenţa dintre un peşte bun şi unul rău.
După o seară deosebită cu tema „necesitatea pescuitului“ un tânăr a părăsit sala de conferinţe, profund mişcat, şi s-a dus la pescuit. În următoarea dimineaţă el a mărturisit cum a prins doi peşti mari. Pentru acest rezultat remarcabil a fost distins cu un premiu deosebit şi a fost invitat să vorbească despre experinţa sa într-o conferinţă mare. Fiindcă mulţi doreau să-l asculte tânărul a decis să renunţe la pescuit pentru a avea timp suficient de a-şi împărătşii altora experinţele în domeniul pescuitului. Pe deasupra, el a fost ales în comitetul lor ca membru de onoare, din pricina experinţei bogate în acest domeniu.
Mulţi pescari au adus jertfe şi sacrificii deosebite pentru că iubeau această meserie. Alţii acceptau să trăiască aproape de ape şi să fie expuşi mirosului de peşte mort. Sufereau din pricina celora care îşi băteau joc de ei petnru că erau pescari, dar de fapt nu pescuiau. Se îngrijorau pentru acei care nesocoteau întâlnirile săptămânale. Ei de fapt socoteau că erau ucenicii aceluia care a zis: „Urmaţi-mă şi vă voi face pescari de oameni“.
Ne putem închipuii, cât de profund loviţi erau, când cineva a îndrăznit să spună că unul care n-a prins nici un peşte în viaţa sa, de fapt nici nu este un adevărat pescar. Totuşi, în adâncul inimii lor le dădeau dreptate. Este oare un om pescar daca n-a pescuit niciodată?
