În anul 1971, Otis Johnson, un bărbat de culoare, avea 25 de ani și, pentru că a ucis un polițist, a fost condamnat la 44 de ani de închisoare. Cu puțin timp în urmă a fost eliberat, având vârsta de 69 de ani, primind la ieșirea din închisoare o carte de identitate, $40 și două bilete de autobuz. Ajuns în lumea liberă, a fost șocat să vadă uluitoarea evoluție a tehnologiei.
Spre exemplu, se întreba de ce au oamenii fire în urechi și de ce așa de mulți oameni vorbesc singuri pe stradă; a fost extrem de impresionat de panourile luminoase de pe clădiri. Nimeni nu-și putea imagina la începutul anilor `70 tehnologia căștilor la telefon sau a panourilor electronice publicitare. Johnson, nemaifiind în închisoare, a trebuit să-și cumpere telefon, să se adapteze la nivelul de viața de acum, să fie un alt om. Asemenea lui Johnson, apostolul Petru întreabă: ,,Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi…?” (2 Petru 3:13)
Ritmul schimbărilor cotidiene este amețitor, stilul de viață este sufocant, iar violența și imoralitatea sunt devastatoare. Sistemele de ajutor social, tehnologia foarte sofisticată, capacitatea de supraveghere a populației fără precedent, creșterea capacităților forțelor de ordine, alfabetizarea și accesul la educație și informație… nu sunt în stare să facă lumea în care trăim mai bună, mai sigură și mai iubitoare. Dimpotriva, există o tendință demonică de desensibilizare și animalizare, brutalitatea luând locul manierelor, religia creștină fiind eliminată, iar obscenitatea, sexismul, erotismul și islamismul i-au luat locul.
Cinematografele din Anglia au refuzat deunăzi să difuzeze un spot publicitar dedicat rugăciunii ,,Tatăl nostru”, dar musulmanii radicali pot blestema în public oamenii și guvernul Angliei. Unei familii de români, stabiliți în Norvegia de aproximativ zece ani, Protecția Copilului și Poliția i-au luat cu două săptămâni în urmă cei cinci copii, cel mai mic având doar trei luni.
Capetele de acuzare au fost: ,,mamă periculoasă” și ,,îndoctrinare creștină radicală”. Impunerea legii Sharia în cartiere locuite de musulmani, în multe țări europene, nu este radicalism. Faptul că poliția nu mai poate intra decât cu mașini blindate este normal, însă atunci când o mamă își educă copiii, învățându-i să se roage, să citească Biblia, să-L iubească pe Dumnezeu și pe oameni, este ,,îndoctrinare creștină radicală”. Dar de ce mai este nevoie și de educație? De unde începe ,,îndoctrinarea creștină radicală”? Există și îndoctrinare musulmană radicală?
Dar îndoctrinarea sexuală radicală și obligatorie, în școli, nu este radicală? Dar paradele LGBT, protejate de coloane de polițiști, nu sunt radicale? În aceste țări cu o natalitate pe cale de dispariție intri în închisoare dacă iei cățelul sau pisica cuiva, însă reprezentanții legii au luat cinci copii, unul fiind sugar, și i-a plasat în alte familii, și asta sub protecția poliției.
De ce se simte Guvernul îndreptățit să educe copiii unor părinți care au serviciu, au casă, au reputație, care nu taie capul și nu împușcă pe nimeni, care nu se detonează în public…? Petru întreabă retoric încă o dată: ,,Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi…?” (2 Petru 3:13) În recomandările marelui apostol răzbate învățătura Mântuitorului primită în nefericita experiență din grădină: ,,Atunci, Isus i-a zis: „Pune-ţi sabia la locul ei, căci toţi cei ce scot sabia de sabie vor pieri.” (Matei 26:52)
Petru recomandă sfințirea, explicând faptul că doar ajutorul lui Dumnezeu, primit într-o viață trăită în puritate, îi poate salva din orice situație pe copiii lui Dumnezeu:
1. Purtarea sfântă și evlavioasă (v. 11)
2. Așteptarea și revenirea lui Cristos (v. 12)
3. Puritate, nevinovăție și pace (v. 14)
4. Credința că Dumenzeu este în control, în absolut orice situație (v. 15)
5. Perseverența în puritate și evitarea influenței păcătoase (v. 17)
6. Instruirea și maturizarea prin harul lui Cristos (v. 18).
Lucrurile s-au stricat și noi, copiii lui Dumnezeu, știm ce avem de făcut.
