„Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri şi, când era chinuit, nu amenința, ci Se supunea dreptului Judecător” (1 Petru 2:23).
Un adevăr uimitor în legătură cu suferințele lui Hristos este că El nu S-a apărat nici măcar o dată împotriva celor ce se purtau urât cu El. El nu a pedepsit pe nimeni și niciodată nu a ripostat în nici un fel.
Cât de diferit de noi! Când suferința noastră devine insuportabilă ne apărăm, protejându-ne drepturile și reputația. Uneori chiar ajungem să amenințăm pe Dumnezeu chiar fără să ne dăm seama că facem acest lucru. Dar atunci când nu primim răspuns sau dezastrul ne lovește și se pare că Domnul ne-a dezamăgit, ne îndepărtăm de El. Când suntem în durere sau ne simțim singuri și triști, începem să ne abatem de la El. Neglijăm citirea Bibliei și rugăciunea iar credința noastră devine monotonă și inactivă.
De fiecare dată când ne dăm înapoi din a căuta pe Domnul cu toată inima noastră, noi Îl amenințăm. Într-un fel noi spunem: „Doamne, eu am făcut tot posibilul și Tu m-ai dezamăgit.” El ne iubește atât de mult și are o răbdare infinită cu noi atunci când suntem răniți. El așteaptă cu dragoste până ce noi ne întoarcem spre grija Lui plină de gingășie.
Trebuie să ne asigurăm că nu vom permite atitudinilor noastre să ne ducă departe de El. Dacă refuzăm să ne trezim și să ne reînnoim credința și speranța în El, putem ajunge să fim atât de decepționați încât să ne lăsăm în voia poftelor și patimilor noastre. Vom spune: „Ce rost are? Încerc din răsputeri dar se pare că nu pot să stau în victorie. Strig către Dumnezeu după ajutor și eliberare dar nimic nu se întâmplă vreodată.”
Când ne lăsăm în voia acestor sentimente, noi amenințăm pe Dumnezeu. Este modul nostru de „a fi chit” cu El din cauză că nu ne-a răspuns rugăciunilor noastre la timpul stabilit de noi.
Singur Domnul este cel ce ne păzește și El nu va permite copiilor Lui să cadă. Să facem precum a făcut Hristos când El „S-a încredințat Celui Ce judecă drept” (1 Petru 1:23). A încredința înseamnă a pune complet viața ta în mâinile Lui.
Preaiubitule, există speranță! Renunță la sforțarea ta de a realiza ceva în propria ta putere și încredințează păstrarea trupului și sufletului tău Domnului oștirilor!
